Nu putea fi decât natura noii ecuaţii şi implicaţiile ei în lumea financiară, de nu, cum altfel s-ar putea explica arestarea Matematicianului. Serviciile secrete îl aşteptau pe acesta la intrarea în televiziunea la care voia să-şi facă publică ecuaţia. Sechestrarea sa a fost discretă iar înregistrarea videocamerelor imediat ştearsă, nerămânând practic nicio urmă. Acum, închis într-o celulă, undeva în subsolul unei clădiri, Matematicianul aştepta speriat reacţia forţelor de ordine.
Ideea cu ecuaţia i-a venit încă de pe vremea când lucra la Oficiul de meteorologie. Aici a lansat el primele idei de predicţie meteorologică. Toate formulele au fost adunate într-un mic volum – mult în vogă după lansarea lui pe piaţă. La niciun an a grupat toate ideile într-o ecuaţie unică, numită „Starea vremii”, formulă ce putea prezice schimbările climaterice pe o arie nu mai mare de o sută de kilometri pătraţi şi pe o perioadă de până la 48 de ore. Ecuaţia i-a adus un premiu şi ceva bani, nu mulţi. L-a plătit o societate de televiziune care a cumpărat drepturile asupra ideii. Acum soarta vrea ca el să fie arestat şi închis tot pentru o formulă matematică, de data aceasta de şi mai mare interes. Noua ecuaţie matematică anunţată prezicea cu o eroare minimă cotaţiile la bursă în timp real. Bazată pe acelaşi principiu ca şi ecuaţia „Starea vremii”, noua formulă garanta oricărui investitor îmbogăţirea imediată. Erau de ajuns câteva informaţii, un calculator cât de cât performant şi un pic de experienţă în utilizarea programului cu formula miraculoasă. „Starea bursei” se numea noua găselniţă a Matematicianului.
Deja de acum aproape o săptămână, de când ziarul local a publicat un interviu cu el, se simţea urmărit, spionat. Era posibil să-i fi pus şi câteva microfoane prin casă. Oricum, de cealaltă parte a imobilului unde-şi avea domiciliul, într-un mic apartament în care locuia cu mama sa, matematicianul nostru vedea mereu de la fereastră un tip ce părea că-i supraveghează toate mişcările. Cum spuneam, deja cu o săptămână înaintea arestării lui, în interviul acordat, a dezvăluit că ultimul său studiu şi anume ecuaţia anticipării mişcărilor din bursă, se afla într-un stadiu final. A mai declarat că simulările făcute de el pe calculator au dat rezultate spectaculoase, indicii reali, cei din bursă, coincideau cu cei obţinuţi de el pe calculator. Zâmbind, când a fost întrebat de către jurnalistul cu interviul, Matematicianul a spus că nu a investit nimic în mod real, fiind prea sărac să o facă. A promis să se întoarcă într-o săptămână cu noutăţi.
Acum, din celula lui, Matematicianul răspundea la alte întrebări, şi anume, la cele puse de investigatori – trei la număr, două femei şi un bărbat, toţi tineri cu aluri sportive, eleganţi şi politicoşi. Intrau câte unul şi întrebau mereu aceleaşi lucruri, reluau acelaşi chestionar. Fiecare dintre ei avea câte un micro înregistrator şi probabil că reascultând cele spuse, comparau răspunsurile între ei şi căutau eventualele neconcordanţe.
― Probabil că vă daţi seama de cursul pe care-l va lua societatea odată cu dezvăluirea formulei dumneavoastră, i-au spus rând pe rând cei trei investigatori. Probabil că înţelegeţi că, odată cu publicarea teoriei dumneavoastră, societatea în care trăim, bazată fiind pe tranzacţii în bursă şi pe bani în general, îşi va schimba complet sensul. Odată cu accesul fiecăruia la ecuaţia dumneavoastră oricine ar putea face bani, dezechilibrând astfel mersul actual al lucrurilor. Dacă într-adevăr formula dumneavoastră funcţionează, noi nu am dori decât exclusivitatea ei. Nimeni din lume să nu aibă acces la ea, nimeni să nu o folosească. În schimb, noi vă asigurăm o nouă identitate, o nouă viaţă, pentru dumneavoastră şi pentru mama dumneavoastră. Ştim că nu aveţi pe nimeni altcineva, că nu sunteţi însurat şi nici alte rude apropiate nu există. O nouă identitate pentru amândoi şi o consistentă sumă de bani care să vă asigure un viitor lipsit de griji, este ce vă oferim. Banii vor intra în contul dumneavoastră odata cu verificarea teoriei… avem şi noi experţii noştri! Cred că ar fi un bun târg. În plus, aveţi cuvântul nostru că nici măcar noi nu vom folosi teoria dumneavoastră pentru a ne îmbogăţi. Scopul nostru este cu totul altul. Noi nu vrem ca societatea să-şi schimbe cursul, noi dorim ca lucrurile să continue neclintite în felul în care se derulează astăzi. Vă imaginaţi că s-ar putea isca revoluţii ori şi mai rău, războaie iar omenirea ar putea degenera. Ca să nu mai vorbim de faptul că s-ar putea ca banul, moneda să dispară pur şi simplu, lucrurile luând o întorsătură ce nici măcar cei mai înţelepţi sociologi nu ar putea anticipa.
Matematicianul zâmbi şi le declară că nu s-a gândit la o aşa încurcătură.
― Vedeţi, eu sunt unul ce se învârte printre cifre, printre necunoscutele din ecuaţii şi nici prin ruptul capului nu mi-a trecut să iniţiez un aşa dezechilibru. Eu m-am gândit pur şi simplu să repet succesul de acum câţiva ani şi, bineînţeles, să mai fac ceva bani. Ştiţi, teoria „Stării vremii” nu mi-a adus atât câştig încât să-mi continui liniştit studiile la ceea ce aveam în plan. Tocmai de asta am încercat să aplic vechea ecuaţie, înlocuind necunoscutele ca vântul, ploaia, altitudinea şi multe altele cu cele din jocul de la bursă, tocmai pentru a face bani din ideile mele. Mi-a părut rău că nu am avut nişte bani să particip cu adevărat pe piaţă şi să câştig. Dar oricum, oferta dumneavoastră mă satisface.
Cei trei agenţi au zâmbit pe rând în acelaşi fel cinic – satisfăcut şi tot pe rând i-au strâns mâna, promiţându-i ca mâine să fie eliberat odată cu schimbul de informaţii.
― Pentru binele dumneavoastră, pentru siguranţa tranzacţiei şi secretizarea formulei, toată operaţia va avea loc mâine dimineaţă. Vă vom acompania acasă, unde, în cel mai mare secret, vă veţi lua lucrurile strict necesare, iar noi vom intra în posesia datelor ce ne interesează. Mâine veţi putea călători împreună cu mama dumneavoastră către noua voastră destinaţie însoţiţi de cele două paşapoarte. Vă asigur că veţi putea lucra liniştit toată viaţa dumneavoastră, banii vor fi îndestulători, un milion de dolari.
*
Afară, dar în libertate, mama Matematicianului se întreţinea cu cei de la ziarul local care-l aşteptau pe acesta pentru promisul interviu. Îngrijorată, le mărturisi că a dispărut la câteva zile de la prima discuţie despre formula lui magică. Pană seara, toţi din ziar ştiau despre ecuaţia bursei şi despre dispariţia Matematicianului – deh, ziarele sunt făcute să lanseze ştiri…
La miezul nopţii, mama Matematicianului închise celularul, să nu fie deranjată, blocă uşa de la apartament, coborî jaluzelele şi deschise calculatorul. Investi, aşa cum a fost sfătuită de către fiul ei, toţi banii obţinuţi din vânzarea apartamentului lor. În total, după o săptămână de negocieri, o firmă de tranzacţii imobiliare le oferi 200.000 de dolari, sumă nu tocmai mică, dacă ţinem cont de criză. Cumpără de toţi banii acţiuni la o firmă de calculatoare aflată într-un oarecare declin. Firma, Kontokio, era cotată la bursa din Tokio. Închisă tranzacţia, deschise email-ul şi scrise ziarului local:
„Sunt foarte îngrijorată de soarta fiului meu. De când cu noua formulă, de când cu interviul dat de el la ziarul dumneavoastră, cred că a fost urmărit şi sechestrat de către un răufăcător. Sper din tot sufletul să fie bine. Am anunţat şi poliţia şi vă rog şi pe voi să-mi daţi de veste dacă aveţi vreo noutate. Presimt că voi fi contactată zilele ce urmează de către cei ce mi-au răpit fiul şi sunt convinsă că au să-mi ceară o recompensă consistentă pentru eliberarea lui. În consecinţă, am investit o mică sumă de bani la bursa din Tokio. Kontokio este numele firmei. Ecuaţia fiului meu, faimoasa „Starea bursei”, m-a asigurat că este locul cel mai bun de investit. Vă mulţumesc şi ne auzim mâine dimineaţa.”
Închise calculatorul şi se băgă în pat. Adormi imediat.
*
Matematicianul,în celula lui, se întinse în pat. Adormi aproape instantaneu, exact precum mama lui. Pe chip, poate de la vreun vis frumos, i se lipi un zâmbet satisfăcut.
*
Dimineaţa, mama eroului nostru se trezi ca de obicei, pe la şapte. Cafea espresso, două felii subţiri de bacon şi două ouă, un pahar de pulpă de portocale, după care se retrase pe terasa apartamentului şi-şi aprinse o ţigară. Privi ceasul. În douăzeci de minute bursa din Tokio se va închide – diferenţa de fus orar. Porni calculatorul, deschise pagina cu bursa şi vându toate acţiunile cumpărate cu o seară înainte. Tranzacţia avu loc instantaneu, piaţa fiind în continuă cerere de titluri Kontokio. Fiul său a avut dreptate, acţiunile au crescut. Cei 200.000 de dolari au devenit un milion. Îşi controlă imediat şi contul în bancă. Avea un plus de 800.000 de dolari. Zâmbi şi se uită la ceas. Ora opt – sincronizare perfectă, bursa din Tokio deja își închisese operaţiunile pe ziua de azi. Imediat, la nici o jumătate de oră, fiul ei acompaniat de trei persoane – două femei şi un bărbat, toţi tineri, cu aluri sportive, eleganţi şi politicoşi – intrară în casă. Îl îmbrățișă și, plângând, îl întrebă ce i s-a întâmplat. Matematicianul o trase după el în biroul său de lucru şi-i spuse între patru ochi:
― Planul a funcţionat perfect. M-au crezut. Acum le dau caietele cu formulele. În plus, avem două paşapoarte noi – cu identităţi noi şi două bilete de avion către Europa. Tu ce ai făcut, cum a reacţionat piaţa?
― Avem un milion de dolari în cont, îi ea răspunse zâmbind, dar cu lacrimi în ochi.
― Excelent, planul a funcţionat!
Matematicianul le înmână celor trei însoțitori mapa cu caietele lui.
*
La aeroport, după ce şi-au citit numele noi şi cetăţenia din paşapoarte, cu biletele de avion în mână, şi-au luat rămas bun de la cei trei agenţi.
― Banii vor intra în cont la o zi după verificarea ecuaţiilor. La aeroport vă va aştepta un agent de-al nostru, care vă va acompania la un hotel. Totul este plătit pentru o lună întreagă, timp în care noi vom controla precizia teoriei „Starea bursei”.
*
După două zile, mama şi fiul, din restaurantul hotelului priveau zâmbind la lumea din jur:
― Singurul lucru la care reacţionează bursa este zvonul, îi zâmbi Matematicianul mamei sale. Mi-au trebuit trei ani să-i înţeleg secretul, singurul ei secret, dar rezultatul a fost peste măsura aşteptărilor.
― Da, opt sute de mii de dolari făcuţi într-o noapte nu-i glumă. Teoria ta a fost confirmată. Ideea ta cu zvonul lansat la ziar a lucrat de minune. S-au repezit precum ulii la cumpărat acţiuni şi la făcut bani.
― Ei da, m-am uitat acum o oră în bursă, Kontokio a dat faliment, nu a rezistat la fluctuaţiile stârnite de noi.
― Nu-ţi fă nicio grijă, sigur erau asiguraţi. Stau şi mă întreb oare câţi de la ziar au investit în seara aceea, câţi s-au lăsat păcăliţi de ştirea lansată de mine?
― Părerea mea e că zvonul a luat amploare şi, pe lângă angajaţii de la ziar, or fi investit şi prietenii, şi vecinii ,şi soacrele, şi mai cine ştie cine, altfel nu se explică aşa o creştere într-o singură noapte…de cinci ori!
― Cacealma, aşa se cheamă ceea ce am făcut noi. Cacealma!
― Exact, bine spus, cacealma.
― Nu mă aşteptam ca cei de la serviciile secrete să ne ofere şi identităţi noi. Eram sigur de bani, dar nu şi paşapoarte noi…
― Ei da! Ş,i în plus, o lună la hotelul acesta drăguţ… Hihihih! Oare cât crezi că au să le trebuiască, cât timp până să-şi dea seama că ecuaţia este o minciună, că nu există o „Stare a bursei”?
― Eu cred că deja bănuiesc ei ceva. Or fi introdus datele în formulă încercând să simuleze mersul bursei. Cred că au deja primele surprize… neplăcute!
― Au să ne mai caute?
― Nu, de ce ne-ar mai căuta? Să se facă de râs? Ei nu ştiu că noi am câştigat în bursă 800.000 de dolari, toate datele cu tranzacţiile sunt secrete, chestii de privacy. Şi apoi, dacă ne caută, ce să ne facă? Am descoperit o formulă greşită, falsă. Nu sunt un bun matematician, dar de altceva nu mă pot acuza. Vor să-mi ia identitatea nouă? Nicio problemă, o am pe a mea, aia veche. Ce mă interesează dacă mă numesc John sau Jack, atâta timp cât am un milion de dolari în cont?
