De ce ți-e frică
Filmul o făcuse mai optimistă. Vedea cumva mai relaxat lucrurile și, cu avânt, porni pe jos. Străbătu primele două străduțe calmă, apoi simți cum îi crește pulsul și îi vine să o ia la fugă. Cum a putut fi atât de proastă să plece singură spre casă? Era clar, cineva venea după ea. Fostul iubit angajase mulți oameni care o urmăreau în permanență. Unul o luase odată de mână și încercă să o tragă după el într-o mașină, altul o împinse pe scările unui magazin. Privea în spate aproape la fiecare pas. Nu văzu gaura de canal fără capac. Din fericire, lovitura de la tâmplă o ucise pe loc.
Morala: nu ai de unde să știi ce-ți așterne viitorul dacă privești doar în urmă.
#12
O obseda duzina. Mânca la 12, se culca la 12, voia 12 fire de flori în buchetele pe care le primea. Ar fi vrut ca cel de-al 12-lea iubit să fie alesul. Să se mărite în data de 12.12.12 la ora 12. Ratase și ziua, și iubitul. Era acum la cea de a 13-a idilă importantă din viața ei, căsătoria era fixată pentru decembrie, data era clară. Adăugase un element surpriză: la miezul nopții urmau să fie eliberați lilieci, în loc de porumbei.
Cu două zile înainte de nuntă, iubitul cu numărul șase muri într-un accident de circulație. Ar fi fost mai interesant dacă ar fi murit chiar în ziua nunții ei, dar nu fusese sigură că-i va ieși din prima. Acum era bine, în ceasul al 12-lea, el era acum al 12-lea.
#13
Inima ei era foarte sensibilă. Îi era interzis să facă efort și trebuia ferită de orice emoție mai mare.
Apropierea aniversării a 40 de ani de la Marele Cutremur fusese subiectul principal al serii, vorbeau mult despre asta în ultimul timp. El intră în panică la declanșarea alarmei de avertizare de cutremur, se ridică de la masă, o luă de mână și o trase spre ieșire. Ea protestă:
– Nu e bine să fugim, o să ne prindă pe scări!
– Sunt 43 de secunde, avem timp!
Săreau câte trei trepte deodată și el devenea din ce în ce mai agitat. Respirația ei devenise sacadată și, la etajul unu, se opri ducând mâna la piept. Următorul pas îl făcu în gol, se rostogoli pe scări și rămase fără suflare chiar în fața intrării în bloc.
El află și de alte accidente abia după ce încasă polița de asigurare, dar le consideră victime colaterale. Fusese simplu să atace aplicația de cutremur și să o programeze, i se păruse doar că ea rezistase prea bine și de aceea fusese nevoit să o împingă.
