Am prins un ied,
îl strângem de gât cu coardă elastică,
ochii-i rămân ca unui funcţionar în registre,
fixăm cuie şi spiţe de metal,
perechi de libelule ne luminează papucii,
le urmărim cum se ridică pe lângă tabletă,
Matei îmi spune că în fiecare an o capră ucide un om.
Odată cu miezul nopţii,
prelata mov zici că-i podeaua unei cale,
picături de ploaie se adună în colţuri,
îmi plimb arătătorul pe touchscreen
pe pielea plină de zgârieturi,
printre vânătăile de culoarea marcajelor,
Matei îmi spune că în fiecare an o capră ucide un om.
Ne-am obişnuit să stăm numai înăuntru,
trag fermoarul şi intră aerul rece,
cortul se încălzeşte până seara,
ronţăim chipsuri cu brânză,
ne uităm cum se aşază muştele,
îi confundăm blana cu puful păpădiilor,
Matei îmi spune că în fiecare an o capră ucide un om.
Aşa că, setez aparatul pe funcţia Pet,
cei 10 mpx şi zoom maxim îl fac viu,
o furnică i se strecoară în nas,
de greaţă, faţa lui Matei se face portocalie,
şi în spatele norilor- apare soarele
precum înăuntru unui dovleac de Halloween.
Matei îmi spune că în fiecare an o capră ucide un om.
