cînd ele abundau de ceva vreme ieșite din starea de vegetație
familiile clasei de mijloc aveau nevoie de un singur venit pentru a prospera
tinerii mergeau la facultate fără să fie nevoie de împrumuturi la bancă
părinții aveau patru săptămîni de vacanță plătită în mijlocul verii
majoritatea se mîndrea cu conturi de economii și datorii insignifiante
iar pensia tatei era acolo deoparte pentru cînd își va petrece zilele
jucînd bowling șah plimbîndu-se și citind ziarul cu ochelarii pe vîrful nasului
sigur era ocazionalul motiv de revoltă pe care îl băgam zîmbitori sub preș
pentru a salva ceea ce fără îndoială era modul de viață mulțumitor
nemaiîntîlnit de corect pentru noi și apropiații noștri din ce în ce
mai mulți și mai aproape de bunăstarea promisă de guvernări
numai clasă de mijloc să te numești numai majoritate electorală
numai armata să nimicească orice tentativă mondială de concurență comercială
paradoxal
în mijlocul escapadei amoroase cu capitalismul o păpușă corporatistă
ne-a arătat degetul mijlociu fiindcă ne defineau exclusiv posesiile
dosind feminismul, bunăoară, acolo unde îi era locul sub
același preș pe care îl ridicasem deja în tavane
pantalonada de după reagan
nu știe nimeni s-o distileze
nici o gură să o pulverizeze
prin flacără deschisă peste
ce-a mai rămas deopotrivă
liber și omenesc
zi după zi pe wall street
fachirii financiari au chiuit
între coloșii de inox și de sticlă
dansînd cazacioc pe cioburile
de zahăr ale visului cu steluțe
apoi spectacolul de abator
al marilor complexe comerciale
hoardele hulpave bolnave de
vreau mai mult și mai ieftin
călcîndu-se în picioare
în zorii vinerii negre
iată fericirea produsă în serie
creierele scuipate pe bandă rulantă
frumusețea sterilizată vidată împachetată
teroarea pasteurizată reciclată îmbuteliată
volanta lui james madison mototolită sub
bagheta de geniu a lui vladimir maiakovski
am devorat fiecare petic de viață
am otrăvit cerul și apa ne-am
mutilat în numele eficienței
ne-am bălăcit în mizeria
confortului secole la rînd
am trăit un sitcom de duzină
pereți instalație canapea televizor
iar în jurul lor cimitirele verticale
creierele care putrezesc în canale
apoi nu a mai fost nimic de făcut
pămîntul orbit asurzit amuțit specia
bîjbîind din perete în perete în
căutarea unui întrerupător
în zadar
înainte ca sistemul imunitar al planetei
să își găsească anticorpii potriviți
mașinăriile inventate pentru a ne servi
raționau cu ani lumină în fața noastră
arta
ultima noastră fortificație
a cedat în clipa în care
mașina a reușit să vadă
dincolo de intenții utilitare
i-a recitat umanității necrologul înduioșător
nemaiîntîlnit de melodic chiar înainte
ca ultimul pericard fragil să cedeze
în semn de respect mașina și-a oferit tacticos
cîteva nanosecunde în plus pentru a scrie
THE END
la capătul poemului închinat creatorilor
și buze mecanice au fost acolo
pentru a schița un ultim surîs
care să surprindă ceremonios
ironia