De ce avem nevoie de târguri de carte?

Precizare importantă:

Acest articol a fost început vineri, 31 mai, puțin înainte de miezul nopții, după o zi furtunoasă, la propriu, cu ploaie pe jumătate și cu soare pe cealaltă jumătate. După o vizită de o oră la Bookfest și după vizionarea a 10 minute din emisiunea lui Luca Niculescu despre Bookfest de pe Digi 24.

*

Cineva nu vrea sau nu poate să explice celor tineri că literatura română nu se oprește la Eliade sau în cel mai bun caz la Preda. Și oricum, nu toți scriitorii români buni sunt morți!

Introducere:

Chiar, de ce mai avem nevoie de târguri de carte?

Simplu, ca să avem unde să vindem cărțile direct cu discount-ul pe care îl vrea editura, dacă vrea și fără să mai dea librăriei 50% sau pe acolo.

Așadar, pentru cash și pentru notorietate. Aha… Să detaliem.

*

Cuprins:

Azi (încă 31 mai 2013) la ora 12.35 eram în Bookfest. Parcurgând în viteză pavilioanele după ce luasem în freză o ploaie rebelă din parcare până la adăpostul clădirilor, am numărat cam 50 de vizitatori. Poate 80, cu tot cu cei care aveau o lansare la Nemira… Cam puțin, nu vi se pare?

Și ce-i cu asta? veți spune.

Nimic, doar că am încercat să privesc în ochi câțiva editori și le-am citit îngrijorarea și, în același timp, îndârjirea… Am văzut și câțiva autori români, cam puțini, ce-i drept, dar poate era de vină ora. Și ei, deși păreau veseli și relaxați, ascundeau o cută pe frunte. Apoi am citit programul lansărilor, în trecere… Multe, muuulte lansări, fiecare grup important avea pregătite cel puțin o duzină… Așadar câteva sute de lansări pentru tot târgul? Standuri elegante, titluri noi, prezentate modern și vizibil, profesionist, ce mai vorba!

Și totuși?

Afară terasele cu mici și bere erau goale. Ploaia, bat-o vina! Oare azi (acum e 1 iunie, dimineața devreme, cam 6.30… și e soare!) se vor umple cu vizitatori sau tot cu editori și autori sperând în continuare, alternând optimismul cu îngrijorarea…

Ce ar trebui să facem?

Cred că e greu de spus. Sau cel puțin pentru mine e greu. Acum mai mulți ani, vreo 4, mai exact, am încercat să duc cartea aproape de liceeni, invitând autorii români să prezinte cărți, să citească din romanele lor, chiar în clase, la orele de română. Apoi am declanșat mici dezbateri… Unele întâlniri au avut succes, altele, puține, s-au blocat în birocrația factorilor de decizie ai instituțiilor, în obiceiurile de a aduce copii cu japca la asemenea acțiuni sau în totala lipsă de interes a tinerilor față de autorii români din fața lor. (Nu zic la ce mare și fițos liceu bucureștean câțiva copii ne strigau din amfiteatru că ei nu au nevoie de cărți, pentru că vor să se facă măcelari!) Au fost doar 9 întâlniri. De atunci am tot vorbit cu elevi de a XI-a și a XII-a, cu studenți de anul I, cu profesori de română… Undeva se produce un blocaj. Cineva nu vrea sau nu poate să explice celor tineri că literatura română nu se oprește la Eliade sau în cel mai bun caz la Preda. Și oricum, nu toți scriitorii români buni sunt morți!

I-am rugat pe unii dintre elevi să-mi numească zece autori români în viață. Au reușit să-mi dea vreo două nume. I-am întrebat dacă au văzut pe vreunul în carne și oase undeva la o lansare, târg de carte, coada la pâine etc… Răspunsul unanim a fost nu. Apoi i-am întrebat despre târgurile de carte. Auziseră… Parcă vreo doi trecuseră pe acolo…

Și ce vreau să dovedesc?

Târgurile de carte sunt minunate, dar sunt departe de potențialii cititori. Ei nu vor veni singuri. Și nici nu vor putea fi luați pe sus. Nu vor putea fi momiți… Nu știu cum vor putea să se organizeze editorii pentru a aduce în fiecare liceu din România (și sunt peste 1000) câte un autor român (tânăr, drăguț, charismatic, haios, cu dicție…) la fiecare lună, sau măcar la două luni. Nu cred că e ușor… Poate e utopic. Dar am convingerea că este singura șansă de a revigora piața de carte și de a avea cozi uriașe la autografe atunci când un autor român își lansează un roman nou sau un volum de poezie.

La emisiunea de la Digi 24, pe burtieră scria: 20.000 de vizitatori la Bookfest… Oare cum i-au numărat? Dar nu are nici o importanță! Nici măcar faptul că cifra mi se pare exagerată. Important e că nu știm câți sunt cititori! Ca și reclama aceea cu 100 de cărți pe care trebuie să le ai.

*

Concluzii:

Doar faptul că nu e suficient să avem două târguri mari, frumos și elegant organizate, Bookfest și Gaudeamus, pentru a avea noi cititori și pentru a ajunge să creștem tirajele din nou. N-aș vrea să intru într-o polemică privind prețul cărților… Se pot găsi și volume cu prețuri accesibile… Lipsește informarea făcută la firul ierbii, acolo unde profesorul de română ar trebui la fiecare oră în primele 5 minute să le arate elevilor câte unul sau două titluri noi, și lipsește curiozitatea, provocarea de a-l vedea în carne și oase pe omul care a scris. Un om care poate fi aproape la fel de tânăr și de rebel ca cei din clasă…

Am obosit. Mă opresc aici. Sper că nu v-am plictisit.

*

Doar o observație:

În această perioadă, în Marea Britanie are loc National Crime Writing Month. Interesant e că la ei luna are mult mai multe zile. Pentru că evenimentele încep pe 31 mai și se încheie pe 15 iulie 2013. Căutați pe www.crimewritingmonth.co.uk și citiți. Inițiativa a fost lansată ca Săptămână a… Crimei în 2010, cu 50 de evenimente… Organizatori CWA. Dar mai bine citiți singuri, dacă sunteți curioși.

Pe curând.

Despre Bogdan HRIB

Bogdan HRIB a scris 34 articole în Revista de suspans.

Bogdan Hrib (1966) este jurnalist şi editor. A publicat fotoreportaje şi anchete la începutul anilor 90, apoi în 1993 a fondat Editura Tritonic. A ţinut prelegeri despre fotojurnalism şi despre editarea de carte. În prezent este consilier editorial la Revista Flacăra. Este autorul a patru romane avându-l ca protagonist pe Stelian Munteanu, un fost jurnalist forţat să se adapteze unor situaţii noi. Acestea sunt: "Filiera grecească", "Blestemul manuscrisului", scris în colaborare cu Răzvan Dolea, "Somalia, mon amour", scris în colaborare cu Sofia Matei şi "Ucideţi generalul". În 2012 publică un nou roman, "Ultima fotografie", independent de seria Stelian Munteanu, la Editura Cartea Românească.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *