Joel C. Rosenberg – Cursa terorii
Traducere de Dorina Tătăran
Colecţia Suspans
Editura Nemira, Bucureşti, 2010
456 pagini
Trebuie să afirm din start că nu sunt o persoană deosebit de credincioasă. Nici pe departe! Poate cred că există acolo sus cineva care ne iubeşte, dar conceptele de mântuire prin credinţă şi dragoste faţă de aproapele, conceptele de Rai sau Iad, sau faptul că, acum 2000 şi ceva de ani, a trăit pe Pământ o fiinţă supraomenească, Iisus Hristos, care a făcut minuni şi care apoi a fost omorât mişeleşte chiar de poporul pe care îl iubea cel mai mult, pentru a învia a treia zi, eu, unul, le consider cel puţin exagerate. E treaba fiecăruia să creadă ce vrea, s-au scris sute de tone de cărţi pe această temă şi cu siguranţă se vor mai scrie. Dar atunci când mă apuc să citesc un thriller cu pretenţie, scris de un fost analist pe probleme de comunicaţii şi strateg de seamă, care a lucrat cu persoane importante din sfera politicului şi nu numai, care scrie pentru ziare şi reviste de prim rang din SUA, am şi eu pretenţia să fie măcar decent. Ceea ce romanul de faţă cu siguranţă nu este. Şi am să vă explic de ce.
Trebuie precizat de la bun început că Nemira s-a întrecut pe sine când a început să publice seria de thrillere politice dedicată de Joel C. Rosenberg agentului special Jonathan Bennett. A început cum trebuia, cu primul volum, Ultimul Jihad (care nu se prea mai găseşte), apoi însă, la mare distanţă, a publicat al cincilea volum din serie, cel de faţă, adică ultimul, astfel că nu prea poţi să-ţi faci o idee despre ce s-a întâmplat în precedentele trei volume. Şi s-au întâmplat destule: catastrofe nemaivăzute, cutremure devastatoare, atentate teroriste, schimbări de preşedinţi, alianţe între superputeri (Uniunea Europeană, Statele Asiei, preconizata alianţă între Americi), ameninţări cu bomba nucleară, milioane de morţi în toată lumea şi alte milioane care vor muri în zilele din urmă ale istoriei. Iar toate acestea au fost prezise cu precizie de textele din Biblie, acum 2500 de ani. Adică profeţii de atunci ştiau deja poziţia exactă a Turciei pe Glob în zilele noastre, cine va fi cel de-al patruzecilea preşedinte american şi cum va muri sau câte tone de ţiţei va extrage Irakul în fiecare zi a anului 2005. Erau nişte profeţi foarte înzestraţi, cel puţin de talia lui Nostradamus, însă beneficiau de avantajul de a-l avea permanent pe Dumnezeu alături, care le şoptea din când în când câte o profeţie.
Ne aflăm în zilele din urmă ale Pământului. Milioane de morţi zac neîngropaţi ca urmare a unor catastrofe naturale îngrozitoare, Saddam Hussein a fost înlăturat, dar un dictator mult mai inteligent şi mai parşiv i-a luat locul, China se pregăteşte să invadeze Taiwanul, Coreea de Nord ameninţă cu invadarea Coreei de Sud, Israelul este hotărât să ridice cel de-al Treilea Templu, atrăgându-şi nemulţumirea şi mânia statelor musulmane din jur. Jon Bennett este un fost agent de securitate şi consultant strategic al preşedintelui american, fost broker pe Wall Street, care a făcut milioane de dolari cu ajutorul bursei, dar care într-un moment de rătăcire a avut o revelaţie evanghelică, şi-a luat iubita, pe Erin McCoy, şi ea fostă agentă de securitate în Administraţia Prezidenţială americană, şi au plecat amândoi să salveze amărâţii afectaţi de războaie şi cutremure în Iordania. Foarte nobil din partea lor, numai că acest lucru le va aduce doar necazuri: Erin se îmbolnăveşte grav şi trebuie internată de urgenţă, asta pe fondul unui groaznic atentat terorist cărora le cad victime americanii – patru oraşe sunt distruse în totalitate de către rachete nucleare lansate de pe un vas ce naviga sub pavilion liberian, adică Washington, Seattle, Los Angeles şi New York, lăsând în urmă milioane de victime şi locuri nelocuibile pentru următoarele sute de ani. În aceste atentate mor nu numai preşedintele în funcţie, aflat într-o ultimă vizită oficială la Los Angeles, ci şi tot statul său major, cei mai importanţi oameni politici, oamenii de la CIA, FBI, NSA şi toate acronimele posibile, agenţii care îşi desfăşurau activitatea în oraşele distruse de atacatori.
Şi ce fac politicienii americani supravieţuitori după ce se regrupează şi distrug vasul care le-a zguduit naţiunea? Se roagă la Dumnezeu să-i mântuiască. Şi-l cheamă pe al doilea Mesia Benett din Iordania, împreună cu soţia lui bolnavă ca să-i instruiască cum să se mântuiască. Foarte atrăgător thriller, nu-i aşa? Nu, deloc. Pe mine, pur şi simplu m-a dezgustat; mi-a insultat inteligenţa. Acţiunea e trasă de păr dincolo de toate limitele bunului simţ. Am văzut eu multe filme mizerabile în care teroriştii ameninţă cu distrugerea lumii dacă nu li se virează în conturi câteva milioane de dolari, iar un singur om le vine de hac cu un pistolaş sau folosindu-şi cunoştinţele de cu karate ori aikido. Dar să citesc un roman de acest gen, ba, mai mult, unul în care americanii nu îl angajează pe Arnold Schwarzenegger sau Bruce Willis, ci pe un evanghelist care să-i înveţe cum să se mântuiască, este prea mult. A se evita neapărat, citiţi-l doar dacă vreţi să învăţaţi cum să vă mântuiţi, desigur!
Heh, se vede că n-ai citit seria cu Supraviețuitorii, a lui Tim LaHaye și Jerry B. Jenkins. Măcar acolo aveam și un antihrist român, nea Nicolae Carpathia D: :D