Bentley Little – The Disappearance
Editura Signet, SUA, 2010
În general, Bentley Little vine o dată la un an cu câte un roman scris ca la carte: o idee năstruşnică apucată exact de unde trebuie şi răsucită meseriaş pe toate părţile. De-a lungul vremii, autorul s-a instalat într-un canon propriu, clădind pe fundaţia întemeietorilor genului horror şi, de cele mai multe ori, ducând în chip reuşit genul pe noi „culmi de glorie”.
Remarcaţi, vă rog, că în acest paragraf introductiv am folosit sintagme relativizante de genul: „în general” şi „de cele mai multe ori”. Asta pentru că, aşa meseriaş cum este el, Bentley Little a cam feştelit-o cu acest roman recent, The Disappearance.
Impresia la lectură e de încropeală, de făcătură lipsită de inspiraţie. Probabil că autorul, presat de contract să livreze un roman până la o dată anume, a scos din sertarul cu rezerve o nuvelă altminteri onestă şi s-a forţat să o lungească, dublându-i întinderea. Căci povestea de la început, ducând spre istorioare cinematografice din categoria Wrong Turn altoit cu The Wicker Man, deşi aminteşte într-adevăr de acel Bentley Little „clasic”, deşi este articulată aşa cum trebuie, se epuizează totuşi pe la jumătatea cărţii, iar ceea ce urmează nu reuşeşte să menţină interesul treaz, diluându-se, ruptura de ritm fiind la extrema opusă faţă de acelaşi procedeu aplicat, de pildă, în The Store.
Dar să rezumăm povestea.
Un grup de studenţi, buni prieteni, două cupluri şi un single, participă la un ciudat festival (numit Burning Man), undeva în mijlocul deşertului (topos drag autorului). Se simt bine,dar spre seară cad toţi ca într-o stupoare, având vise halucinante, iar la trezire descoperă ce Joan, iubita lui Gary, a dispărut fără urmă. Mai alarmant este faptul că, odată întorşi în campus, descoperă că nu mai există nicio urmă fizică a existenţei sale: nu mai figurează nici în registrele şcolare, nici în cele ale evidenţei populaţiei, iar conturile de pe reţelele de socializare i-au fost şterse. Mai grav, Gary, dornic să o declare dispărută la poliţie, devine principalul suspect – în cazul „fericit” în care povestea pe care o debitează s-ar întâmpla să fie reală. Prima parte a romanului de căutările lui Gary şi ale prietenilor săi se ocupă. Şi acţiunea e tensiona(n)tă, surprizele şi fiorii sunt destui, misterul se dezvăluie încetul cu încetul, dar, din păcate, se dezvăluie complet odată ajunşi la jumătatea romanului.
Aici probabil că ar fi fost mai indicat să se şi încheie povestea. Întrucât ceea ce urmează, ciudata grupare a Străinilor, combinaţie de amish cu o sectă milenaristă, nu pare a fi o ameninţare atât de mare şi nici strădaniile lui Gary de a-i demasca existenţa şi obiceiurile bizare nu reuşesc să ţină ştacheta la nivelul de la început.
Astfel că, deşi având o premisă bună, The Disappearance dezamăgeşte spre final. Lucru de neconceput pentru o scriere cu suspans, care tocmai la final ar trebui să exceleze. Dacă am fi vorbit despre romanul unui necunoscut, probabil că… n-am mai fi vorbit deloc. Fiind însă vorba de Bentley Little, parcă ne vine să închidem un ochi, să spunem pas şi să aşteptăm următoarea carte (The Haunted, apărută deja, dar încă necitită). Li se mai întâmplă şi meşterilor să greşească.
