Ciprian Mitoceanu – Trilogia „Predestinare genetică”:
Crux Pulishing, București, 2015-2016
„În sângele tatălui”, „Insula Diavolului”, „Faţă în faţă” sunt cele trei romane ce alcătuiesc fascinanta trilogie Predestinare Genetică, parte a ciclului romanesc Dawson, semnată de Ciprian Mitoceanu,
Literatură fantastică, SF, distopie, roman de anticipaţie, thriller sunt doar câteva din genurile pe care autorul le abordează în construcția seriei, ceea ce îi conferă acesteia o complexitate aparte, susţinută de construcţia narativă şi de temele atinse, de la predestinarea genetică, la adaptabilitatea umană în condiţii extreme, la relaţiile de cuplu sau manipularea maselor.
Este anul 2056, în Statele Unite ale Americii. Un viitor foarte puţin diferit de realitatea noastră cotidiană, în care goana după bani şi faimă, dar și încercarea autorităţilor de a controla populaţia sub falsul pretext al siguranţei rămân la fel de actuale. După ce un avocat priceput a demonstrat că, din cauza predispoziţiei genetice spre agresivitate, unii criminali nu pot fi făcuţi responsabili de atrocităţile comise, fiind de fapt ei înşişi victime ale moştenirii genetice, „Amendamentul Dawson” își propune să limiteze numărul criminalilor care ar putea scăpa invocând predispoziţia genetică.
Soluţia aleasă este aceea de a construi o închisoare, sau mai bine zis un lagăr de exterminare, în Insula Diavolului, unde să fie expulzaţi potenţialii agresori şi criminali. Accentul cade pe „potenţiali”, în fapt simpli cetăţeni, corecţi, buni profesionişti care sunt trimişi pe Insulă în urma unor incidente minore coroborate cu nişte teste despre criteriile cărora autorul nu oferă prea multe detalii.
Conceput cu multă vreme înainte de prima ediție (2012), bine pritocit în timp și până la reeditare (2015), volumul „În sângele tatălui” deschide în forţă trilogia. Scrisul are ritm, planurile se succed după un algoritm alterat la momentul potrivit de secvenţe şi frânturi de poveste care vin să completeze imaginea de ansamblu. Este un volum dens ce reuşeşte cu o naturaleţe simplă să te transpună în poveste, iar asta în ciuda multiplelor planuri ale acţiunii în care se perindă, în paralel, Leo Goldamn, John E. Namara, Robert Piest și senatorul Dawson.
În ciuda complexităţii şi a unor detalii interesante si informate despre criminalii în serie şi despre aşa numita predispoziţie genetică, „Insula Diavolului” rămâne pentru mine „romanul de legătură”, cel care va face trecerea dinspre primul spre ultimul episod al trilogiei „Predestinare Genetică”. Autorul se concentrează, după cum o sugerează chiar titlul, pe cotidianul din Insula Diavolului, pe relaţiile şi raporturile de forţă ce se construiesc şi se deconstruiesc acolo, între deţinuţi şi gardieni. Deşi contextul şi realităţile sunt de o atrocitate ieşită din comun, atmosfera nu este una morbidă, Ciprian Mitoceanu reuşind, chiar şi în acest cadru, să creeze pasaje de „policier” autentic.
„Faţă în faţă” este romanul confruntării dintre Leo Goldman şi Robert Piest, o confruntare inegală şi în acelaşi timp cu alternări spectaculoase ale raportului de forţe. Probabil cel mai captivant volum din perspectiva acţiunii, dă şi măsura inspiraţiei autorului în a doza dinamica poveştii, în a surprinde cu o soluţie ce ar fi fost greu de anticipat.
Figura senatorului Dawson m-a dus cu gândul la Donald Trump, cu atât mai mult cu cât şi Prima Doamnă se numeşte tot Mellanie, ca şi soţia lui Dawson. Coincidenţa e cu atât mai surprinzătoare dacă ținem cont că proiectul trilogiei şi primele planuri ale autorului legate de personaj s-au conturat cu mult timp înaintea ascensiunii politice a lui Trump.
Apropiindu-mă de final, îmi vin în minte multe din secvenţele şi episoadele care mă vor face să revin la Trilogia Predestinare Genetică, o serie de romane în care autorul reuşeşte să dezvolte teme şi subiecte ce ar merita fiecare în parte o dezbatere în sine, plecând de la esenţa, bună sau rea a umanităţii, până la consideraţii legate de etica profesională ori adaptarea corpului uman printr-un proces aproape mistic la condiţii atroce.
În încheiere, explicaţia titlului ales pentru material este foarte simplă. Fără a contesta toate discuţiile legate de cercetările reale din domeniul geneticii, în cazul Amendamentului Dawson, predestinarea e una strict politică, genetica fiind doar un pretext.
