Pionierul horror-ului pur-sânge în România

Răzvan Țuculescu ― Gothatea

Editura Ecumenica, Cluj-Napoca, 2008

242 pagini

Spre rușinea mea, de Răzvan Țuculescu am aflat doar de curând. Păcatul lumii noastre editoriale și a slabei distribuții. Altminteri, nu îmi imaginez cum mi-ar fi putut scăpa faptul că autorul a scris și publicat până acum, începând cu 1997, nu mai puțin de patru volume: un roman, Eidolon (Limes, 2003), și trei culegeri de povestiri (Recviem pentru un gând însângerat, Cronicile întunericului și această Gothatea). Toate conținând proză horror de cea mai bună calitate! Cronologic vorbind, Răzvan Țuculescu este, așadar, pionierul horror-ului pur-sânge în România!

Autorul s-a născut în Cluj-Napoca (este fiul prozatorului Radu Țuculescu), în 1975, și a debutat în 1991 cu proza „Acheronia” în revista Tribuna. De atunci a fost recompensat în repetate rânduri (1997, 2001, 2004 și 2008) cu marele premiu național pentru proză scurtă Pavel Dan. În același timp, a semnat traducerea din limba germană a mai multor cărți apărute la Editura Paralela 45 în colecția Bufnița. Iar dacă proza lui Răzvan vorbește despre pericole și amenințări supranaturale, cărțile sale de specialitate (despre soiurile de ciuperci din România) ajută oamenii să se ferească de pericolele și amenințările naturale.

La Răzvan Țuculescu am întâlnit, grație acestei culegeri conținând 18 povestiri sumbre, o proză excelent modelată pe subiect. Imagini puternic vizuale creionate din doar câteva tușe. Inventivitate lexicală. O foarte bună utilizare a materialului autohton, cu credințele locale și oamenii care le perpetuează (contrat primei impresii, Gothatea din titlu nu este vreo mitologie ancestrală, ci un sat din județul Hunedoara, un sat unde, întâmplător, a copilărit autorul). O atât de firească îmbinare între efectul de groază pe filieră americană și specificul autohton încă nu mi-a fost dat să întâlnesc la niciun alt autor român. Asta mă face să propun fără o clipă de preget următoarea afirmație: Dacă Stephen King s-ar fi născut în partea asta de lume, proza lui ar fi semănat cu aceea a lui Răzvan Țuculescu.

Însă textele din Gothatea au o filiație mai largă decât aceea kingiană. Găsim în ele grotescul organic venind dinspre Clive Barker, găsim totodată intervenția insidioasă a supranaturalului din cele dintâi scrieri ale lui Dean Koontz, mai găsim portretele patibulare ale sătenilor (în frunte cu preotul, nelipsit aproape din nicio povestire) din cea mai realistă, ba chiar naturalistă proză românească…

Poveștile pe care ni le oferă Răzvan Țuculescu încalcă tabuuri la tot pasul, sunt viscerale, frizează în cel mai literal mod imoralitatea, sunt incomode ca un cui înfipt în talpă. Naturalețea cu care curge narațiunea nu face decât să sporească efectul de groază și nu de puține ori finalul șocant te ia prin surprindere, făcându-te să închizi cartea și să meditezi la toate elementele care au dus ideea într-acolo. Nimeni nu este menajat, soarta îi prinde pe toți din urmă în cele mai cumplite feluri. În Gothatea, divinitatea și-a luat concediu sabatic și asupra turmei de credincioși se năpustesc nestingherite toate furiile iadului.

Sunt încredințat că Răzvan Țuculescu, încurajat așa cum trebuie și susținut de una sau mai multe edituri cu vizibilitate în țară, ar putea deveni ceea ce este, de fapt, în cvasi-anonimat: autorul exponențial pentru horrorul românesc. Are experiența și are talentul care să îi ghideze instinctul creativ spre a aduce pe lume autentice povești de groază românești. Și mai sunt încredințat că, odată ajunse în mâinile cititorilor noștri, va fi doar o chestiune de timp până când aceste născociri macabre își vor găsi drumul spre mâinile cititorilor de pretutindeni.

Dragi cititori ai Revistei de suspans, îmi face mare plăcere să vă aduc în atenție acest nume: Răzvan Țuculescu. Căutați-i povestirile, citiți-l și încurajați-l să scrie altele. În clipa de față, în afara lui A.R. Deleanu, nu cunosc un alt autor român care scrie horror la un nivel atât de înalt.

Citiți o povestire din acest volum în numărul de față.

Despre Mircea PRICĂJAN

Mircea PRICĂJAN a scris 77 articole în Revista de suspans.

Născut la 2 septembrie 1980, Oradea; absolvit Facultatea de Litere, Universitatea Oradea – promoţia 2003, cu o teză despre Stephen King; masterat „Literatura română în context universal”, Facultatea de Litere, Oradea, cu o disertaţie despre literatura fantastică – 2004; în 2002, la Editura Universităţii din Oradea, apare romanul în 2 volume În umbra deasă a realităţii; articole, recenzii, interviuri, proză scurtă, traduceri din limba engleză în mai multe reviste din ţară (Familia, Vatra, Tribuna, Observator cultural, Orizont, Ziarul de duminică, Dilema, Prăvălia culturală, Luceafărul, Flacăra, Lettre Internationale, Respiro etc.) şi străinătate (Taj Mahal Review, Double Dare Press, Distant Worlds, Muse Apprentice Guild, SFFWorld etc.); tradus în jur de 50 de cărţi din limba engleză, apărute la editurile Aquila ’93, Millennium Press, Tritonic, Nemira, RAO, Polirom, Humanitas, Curtea Veche, All, Art, Trei. A fost redactor de carte la editura Curtea Veche. A fost editor-colaborator la revista FLACĂRA. A condus în intervalul 2003-2004 revista electronică IMAGIKON cu apariţie în limba engleză. Între 2010 şi 2012, a fost redactor-şef al revistei on-line SUSPANS. Din 2003, este redactor la revista de cultură FAMILIA. Din 2012, este editor al REVISTEI DE SUSPANS.

• Vezi toate articolele scrise de Mircea PRICĂJAN →
• Site personal