Pacientul-detectiv şi detectivul-pacient

Dennis Lehane – Shutter Island
Traducere de Doru Căstăian
Colecţia Bestseller
Paralela 45, Piteşti, 2009
352 pagini

 

Despre Dennis Lehane se poate spune că este, probabil, cel mai bun şi mai profund scriitor de romane de acţiune american în viaţă. Iar această afirmaţie poate fi susţinută de cele trei filme foarte bune inspirate din romanele sale: Mystic River (2003), o capodoperă întunecată şi deprimantă, regizată de Clint Eastwood (în care Sean Penn face un rol magistral), Gone Baby Gone (2007), regizat de marele câştigător de la Oscaruri de anul acesta, Ben Affleck, şi, nu în ultimul rând, Shutter Island (2010), pe care l-a regizat Martin Scorsese, un noir ceva mai modern, paranoic şi întortocheat, în care străluceşte, desigur, Leonardo DiCaprio. Toate trei romanele ecranizate au apărut şi la noi, două la Editura Paralela 45 din Piteşti şi unul, Mystic River, parcă la Editura Litera, într-o colecţie dedicată ecranizărilor celebre.

„Shutter Island” este un roman gotic prin atmosferă şi prin personaje, un roman încărcat de durere, de paranoia şi de prejudecăţi.

Shutter Island este prima carte a lui Dennis Lehane pe care o citesc şi mă întreb de ce am aşteptat atât. În romanul de faţă avem de-a face cu o anchetă desfăşurată de doi agenţi federali americani, Teddy Daniels (interpretat în film de DiCaprio) şi Chuck Aule, adjunctul său (interpretat în film de actorul cu cel mai blând chip, Mark Ruffalo), la un spital de boli mintale de pe Insula Shutter, din Golful Boston. Acţiunea se desfăşoară în 1954, în plină vânătoare de comunişti, iar la spitalul psihiatric Ashecliffe sunt internaţi cei mai periculoşi criminali din ţară, trataţi de cei mai de vază medici psihiatri, cu metode misterioase. Accesul pe insulă este interzis aproape tuturor.

Motivul pentru care cei doi poliţişti au venit pe insulă este dispariţia misterioasă a unei paciente, Rachel Solando, internată pentru că şi-a înecat cei trei copii în lacul din apropierea casei. Teddy şi Chuck descoperă cu stupoare că evadarea ei ar fi fost imposibilă fără ajutorul personalului. Cei doi trebuie să facă tot posibilul pentru a o găsi pe Rachel cât mai repede, deoarece un uragan devastator se apropie de insulă, ameninţând să măture totul în cale şi să izoleze insula de continent.

Dacă Chuck Aule este aproape un novice, transferat din Seattle şi dornic să facă impresie bună în faţa superiorului său, Teddy Daniels este trecut prin viaţă, veteran de război, cu un lung şir de anchete rezolvate în spate şi cu o traumă teribilă în trecut, peste care nu a reuşit încă să treacă: moartea soţiei într-un incendiu petrecut cu doi ani în urmă.

Anchetarea dispariţiei este doar un pretext pentru venirea sa pe această insulă, adevăratul motiv fiind bănuiala că ar mai exista un pacient internat în farul de pe insulă, loc unde nimeni nu are acces şi unde se zvoneşte că s-ar desfăşura experimente diabolice pe pacienţi: operaţii fără anestezie, utilizarea unor substanţe interzise, a unor droguri halucinogene misterioase şi practicarea spălării creierului. Pacientul căutat de Teddy este Andrew Laeddis, un incendiator celebru, cel care a pus focul în care a pierit soţia lui Teddy, Dolores Chanal.

Pe Insula Shutter lucrurile nu sunt ceea ce par a fi, iar Tedddy va ajunge să trăiască revelaţii care îi vor schimba complet percepţia asupra lumii şi care îl vor împinge să-şi pună unele întrebări de care până atunci se ferise.

Shutter Island este un roman gotic prin atmosferă şi prin personaje, un roman încărcat de durere, de paranoia şi de prejudecăţi. Există aici negri albi şi albi negri, există ucigaşi filozofi şi doctoriţe îngrozite, evadate din spital, pacienţi care lasă coduri secrete formate din pietricele, medici pentru care Jurământul lui Hipocrate este o noţiune vagă şi interpretabilă şi există un personaj demn de o panoplie a groazei.

Avem în faţă un autor pentru care romanele simple de acţiune nu sunt de ajuns. Acesta este Dennis Lehane.

Despre Liviu SZOKE

Liviu SZOKE a scris 24 articole în Revista de suspans.

M-am născut la 16.06.1983 la Brăila, am copilărit în Ianca, Județul Brăila, școala generală am făcut-o tot acolo, iar liceul l-am făcut la Brăila-Colegiul Național Gheorghe Munteanu Murgoci, secția Istorie-Științe Socio-Umane. Am absolvit Facultatea de Management la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, Secția Agroturism și Alimentație Publică. Am descoperit lectura încă înainte de a intra la școală și de atunci a rămas pe primul loc între pasiunile mele. SF-ul și domeniile conexe le-am descoperit prin '97, deși citisem și Jules Verne începând cu vreo 2 ani înainte. Volumele de acțiune ocupă o parte importantă din lecturi, indiferent că este vorba despre Agatha Christie, Arthur Conan Doyle, Robert Ludlum, Eric van Lustbader, John le Carre sau Lee Child; Horror-ul este de asemenea foarte prezent: Stephen King, Graham Masterton, Dean Koontz, James Herbert etc. Filmele sunt a doua mea pasiune, SF-ul fiind și aici pe primul plan. În 2010 m-am căsătorit cu aleasa inimii pe care am cunoscut-o în facultate, și tot din 2010 fac parte din Blogul FanSF.

10 Comments

  1. Liviu, cu afirmatia „Dennis Lehane bla-bla-bla este cel mai bun şi mai profund scriitor de romane de acţiune american în viaţă” ai ingropat foarte multi scriitori americani, la fel de buni sau chiar mai buni decat Lehane.

  2. Nu exista o grila cu care sa masori, sa afli in baza unui punctaj care este cel mai bun scriitor in viata. Poti sa spui ca are succes, cele mai mari vanzari etc … dar ca este cel mai bun ?

    Vrei si exemple ?

    Ce zici de James Ellroy ?

  3. Da, după părerea mea Lehane este cel mai bun. Trebuia să adaug, după părerea ta, că este cel mai bun din cei pe care i-am citit? Ellroy este bun, de acord, dar unde este drama, unde sunt personajele pentru care ți se rupe inima? Și în afară de LA Confidential, cu ce-a mai rupt gura târgului?

  4. Eu cred ca sunt foarte multi scriitori buni pe care nu i-am citit, nici eu si nici tu.

    Folosind instrumentul tau de masura, sa inteleg sa Raymond Chandler este un scriitor de duzina ? Ca „unde este drama, unde sunt personajele pentru care ti se rupe inima?”

  5. Interpretezi doar cum vrei tu. Tu înțelegi că restul sunt de duzină dacă Lehane e cel mai bun? Și am mai zis într-un comentariu mai sus, am zis probabil cel mai bun. Chandler a fost un precursor foarte valoros. Iar Martin Amis a afirmat că Elmore Leonard îl face pe Chandler să fie stângaci. Asta înseamnă că Amis e nebun și-l face pe Chandler de duzină?
    Dacă Usain Bolt e cel mai rapid, restul alergătorilor sunt de duzină?

  6. Eu sunt de parere ca ar trebui sa ne ferim de aprecierile de genul „cel mai, cea mai …” cata vreme sunt limitate de propria noastra cunoastere.

    Ca uite, Michael Swanwick (a carui cunoastere o depaseste cu putin pe a noastra) spunea „Gene Wolfe este cel mai mare scriitor de limbă engleză care trăiește în ziua de azi. Dați-mi voie să repet: Gene Wolfe este cel mai mare scriitor de limbă engleză care trăiește în ziua de azi! Dintre scriitorii în viață, niciunul nu se poate apropia măcar de Gene Wolfe ca strălucire a prozei, claritate a gândirii și profunzime a înțelesurilor”.

    Dar, eu nu cred ca Swanwick este detinatorul adevarului absolut si ar fi trebuit sa inceapa fraza cu „Dupa parerea mea, Gene Wolfe este…”

  7. Ca o mica paranteza, Martin Amis si Elmore Leonard au acelasi agent literar. Nu e nimic iesit din comun sa se promoveze unii pe altii, in familie.

Dă-i un răspuns lui Liviu Szoke Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *