Monica Ramirez – Fantoma de pe lac
Editura Tritonic, Bucureşti, 2013
Un bun prieten, pasionat de Science Fiction, mi-a spus că indiferent ce gen litarar am aborda în scrierile noastre, noi, femeile, sfârşim prin a transforma totul într-o poveste de dragoste. Tot ce se poate. Deşi eu nu am crezut niciodată în determinarea exactă a genurilor literare. Viaţa şi, deci, şi literatura evoluează. Iar emoţiile – pozitive sau negative – sunt parte integrantă a cărţilor, indiferent de gen.
Acestea fiind zise, vă propun atenţiei cea mai recentă carte a Monicăi Ramirez: Fantoma de pe lac. Autoarea îşi defineşte volumul ca fiind o poveste de dragoste cu un touch de fantasy şi un pic de thriller. Eu înclin să o consider mai degrabă o poveste poliţistă împletită cu o idilă şi pigmentată de o fantomă. Încerc să nu vă dezvălui mai nimic din poveste, dar din debut pot să spun un lucru: carta se citeşte uşor, fluent. Ai senzaţia că eşti cumva vecin cu personajul principal în acel orăşel american pitoresc, iar întâmplările sunt naturale, fireşti, posibile. O scriitoare uşor depresivă, un poliţist frumos foc, un loc pitoresc plin cu oameni cumsecade şi o fantomă sunt reperele poveştii. Lucrurile se desfăşoară cu rapiditate, deşi ai senzaţia că întreaga acţiune se petrece într-un weekend perpetuu. Deşi nu este lipsită de complicaţii, linia narativă e uşor de urmărit, iar elementele fantastice sunt inserate cu naturaleţe, dând naraţiunii un sentiment de veridicitate.
Monica Ramirez are o scriitură pozitivă. Poate un pic prea pozitivă. Citind-o am avut sentimentul reîntâlnirii cu policier-urile de altă dată, unde cei buni erau cei buni, cei răi erau răi până în măduva oaselor, iar diferenţa dintre alb şi negru era vizibilă cu ochiul liber. Iar povestea de dragoste este frumoasă, clară şi, de aceea, ireală. Autoarea a mărturisit că aduce în cărţile ei în mod voit valori şi sentimente stabile, ca o contrapondere la confuzia şi volatilitatea valorilor din viaţa de zi cu zi. Şi totuşi, parcă la final ai senzaţia că ar fi fost nevoie de mai multe nuanţe de gri.
Monica Ramirez a debutat literar în SUA, unde a trăit mulţi ani. Poate şi devenirea literară în universul ameircan să fi imprimat pozitivism în creaţia autoarei. Şi dacă tot vorbim de experienţa americană a scriitoarei, poate nu e rău să amintim că unul din volumele semnate Monica Ramirez, Traficantul de umbre, urmează a fi ecranizat de Quentin Tarantino.
Dincolo de această carte de vizită, Fantoma de pe lac este un roman poliţist bine închegat şi accesibil, fără false preţiozităţi. Dacă ar fi un film, v-aş sugera să îl vedeţi într-o duminică după amiză împreună cu familia. Dar pentru că vorbim despre o carte vă propun să o luaţi cu dumneavoastră într-un weekend sau să o citiţi în metrou. Dar fiţi atenţi. Eu m-am cufundat aşa de tare în lectură, încât am ratat staţia în care trebuia să cobor…
Are vervă. Am citit două romane scrise de Monica şi mi-au plăcut
Asa este.