Moartea vine la bal

P.D. James – Death Comes to Pemberley
Faber and Faber, Londra, 2011

 

Mărturisesc, P.D. James este unul dintre scriitorii mei favoriţi. Îmi plac la nebunie „who dunnit-urile”, iar scriitoarea britanică este o clasică a genului. Experienţa acumulată de-a lungul carierei în Ministerul de Interne al Imperiului i-a conferit baza informaţională necesară. Talentul de scriitor şi spiritul insular au născut o scriitură elaborată, menită a pigmenta intriga cu introspecţii psihologice elaborate şi fresce sociale ilustrative. Personajele care au consacrat-o sunt tipic englezeşti şi nonconformiste în acelaşi timp. Inspectorul Adam Dalgliesh de la Scotland Yard este un detectiv fermecător, capabil, perseverent şi riguros, un om, în acelaşi timp, cu o inimă de poet. Cordelia Grey este o tânără şi respectabilă domnişoara din clasa de mijloc engleză, care, în urma unui joc al sorţii, devine detectiv particular, descoperind cu un amestec de teamă şi uimire că are aptitudini şi devine pasionată de munca ei. Din punctul meu de vedere, însă, cea mai spectaculoasă reuşită literară a autoarei, este un SF extraordinar, The Children of Men, carte asupra căreia poate vă voi reţine atenţia cu altă ocazie.

Mixajul dintre scriitura elaborată şi delicată a lui Jane Austin şi creaţia raţională, atentă la detalii a lui P.D. James se realizează atât de natural încât ajungi să te întrebi de ce nu sunt ambele scriitoare trecute pe copertă.

Asupra volumului Death Comes to Pemberley m-am aplecat cu o oarecare ezitare. Ştiam, încă înainte de a-l ţine în mână, că autoarea a cedat tentaţiei de a crea un sequel după un roman care are propria pagină în istoria literaturii universale – Mândrie şi prejudecată al lui Jane Austin. P.D. James a mărturisit că această idee a izvorât din profunda admiraţie pentru creaţia lui Austin şi din certitudinea că propria experienţă literară îi permite acest experiment. În momentul în care deschidem cartea lui James suntem în 1803, la şase ani de la nunta lui Darcy şi Elizabeth. Personajele care au avut o devenire sentimentală şi socială furtunoasă în cartea lui Jane Austin sunt acum liniştite, realizate, cu un drum şi un rol social bine conturate. La Pemberly se fac pregătiri pentru un bal devenit deja tradiţie. Dar nu va fi să fie, deoarece crima, simplă, implacabilă şi generatoare de intrigi va da o altă turnură evenimentelor. Din acest moment, P.D. James încetează a fi discipolul literar al ilustrei ei înaintaşe şi redevine autoarea de romane poliţiste pe care o ştim. Cursul anchetei îi oferă scriitoarei posibilitatea de a zugrăvi o frescă socială în tonuri critice. Subtil, suntem confruntaţi cu rigorile şi tabuurile sociale ale vremii, cu problematica locului femeii în societatea britanică a acelor timpuri, cu prejudecăţi ale căror ecouri se mai fac auzite şi astăzi. Moartea violentă vine şi răscoleşte istorii de demult, sparge tabuuri, pune personajele în situaţii limită. Mixajul dintre scriitura elaborată şi delicată a lui Jane Austin şi creaţia raţională, atentă la detalii a lui P.D. James se realizează atât de natural încât ajungi să te întrebi de ce nu sunt ambele scriitoare trecute pe copertă. James surprinde prin deznodământ şi consecinţele sale. Chiar dacă decorul, veşmintele şi obiceiurile sunt de epocă, acţiunea este alertă. Amănuntele, deşi pot părea abundente, sunt binevenite, pentru nişte cititori situaţi, în timp, foarte departe de începutul anilor 1800. Iar fresca sistemului juridic al timpurilor este pur şi simplu fascinantă.

Nelipsindu-i umorul, în debutul volumului, P.D. James formulează o scuză către Jane Austin, pentru că a avut îndrăzneala de a-i implica personajele în meandrele şi tenebrele unei anchete criminale. „Fără doar şi poate – notează James – dacă ar fi putut să îmi răspundă la scuze, (Jane Austin) ar fi spus că, dacă ar fi dorit să se aplece asupra unei tematici atât de odioase, ar fi scris cartea ea însăşi şi ar fi făcut-o mult mai bine.”

Dacă aţi citit Mândrie şi prejudecată, citiţi şi Death Comes to Pemberley. Dacă nu din alt motiv, măcar pentru că este un roman poliţist clasic şi fiindcă vă oferă, în acelaşi timp, ocazia unică de a trage cu ochiul şi a vedea ce se întâmplă după „am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa”. Dacă nu aţi citit cartea lui Jane Austin, foarte rău, citiţi-o! Sau, măcar, alegeţi una dintre numeroasele ecranizări ale romanului ca să aflaţi povestea. Apoi citiţi Death Comes to Pemberley a lui P.D. James. Eu, una, voi colinda librăriile şi netul în căutarea următoarei cărţi a autoarei. Nu de alta, dar mi-e un pic dor de Adam Dalgliesh…

Despre Anamaria IONESCU

Anamaria IONESCU a scris 108 articole în Revista de suspans.

Anamaria IONESCU (n. 3 septembrie 1976 Bucuresti) este licenţiata în drept şi redactor al postului Radio România Antena Satelor, al Societăţii Române de Radiodifuziune. Scriitor român, autor de proză scurtă si romane. A debutat cu nuvela "Călătorie în familie" în rubrica "Luxul lecturii", realizată de publicistul Dan Mucenic în cotidianul "Atac"(2008). A mai publicat în revista literara "Fereastra". Are apariţii literare frecvente în revista "Vatra Veche" din Tg. Mureş. În 2009 s-a numărat printre laureații concursului de literatură Agatha Grigorescu Bacovia – Mizil, cu nuvela "Confesiune". În acelaşi an debutează editorial cu volumul de proză scurtă "Camera obscură". Continuă să publice cu o oarecare regularitate în "Vatra Veche" (Tg. Mureş). În 2013 a apărut cel de-al doilea volum de proză scurtă, "Pe cine nu laşi să moară...", la editura Tritonic, şi o povestire în volumul colectiv "Poveşti pe două roţi". In 2014 a publicat "Nume de cod: ARKON", primul din seria mystery&thriller "Sergiu Manta". 2015 este anul apari'iei unei editii revazute si adaugite a volumului de proza scurta de debut, "Camera obscura" la editura Tritonic.

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *