Din nou o poveste cu Jack Reacher

lee-child-personalLee Child – Personal
Traducere: Constantin Dumitru-Palcus
Editura Trei, 2015, 464 pag.

Jack este un fost ofițer din Armata Statelor Unite. Intuitiv, disciplinat, eficient, ajunge să lucreze în structurile ascunse ale acesteia. O misiune din trecut terminată prost îl determină să părăsească armata și alege să trăiască într-un semivagabondaj, călătorind low cost din oraș în oraș, fără mobil, fără computer, fără bagaje. Atunci când vorbesc despre el, foștii colaboratori folosesc sintagma sherlock homelss. Din când în când însă, atunci când misiunile devin complicate, i se solicită ajutorul.

În Personal, Jack Reacher este nevoit să se confrunte cu o întâmplare din trecutul său. Asupra președintelui Franței are loc un atentat, din fericire eșuat. Unul dintre cei suspectați este un lunetist scăpat de sub control, pe care Reacher l-a băgat după gratii cu mai bine de un deceniu în urmă.

Romanul este scris la persoana întâi, dar personajul se dovedește capabil să ofere o viziune de ansamblu asupra evenimentelor și a situației. Colaborarea dintre armată și CIA îl aduce pe Jack în compania a două femei frumoase, deci romanul beneficiază și de o ușoară tenisune sexuală. Fostul ofițer este un tip capabil și eficient. Un pic prea capabil. Te-ai fi așteptat ca anii petrecuți departe de acțiune să-l fi făcut să-și mai piardă din abilități. Dar nu e cazul. Omul adună informații, ia decizii, are inspirație, știe când este cazul să încalce ordinele și este la fel de bun ca James Bond în rezolvarea situațiilor critice. Iar ca să fie tacâmul complet, funcționează și ca instructor ad hoc pentru boboaca CIA Casey Nice. Mai mult decât atât, odată aruncat în vâltoarea intrigilor politice, se descurcă de parcă s-ar fi născut acolo. Un pic cam mult, dar, în fond și la urma urmei așa trebuie să și fie ca să supraviețuiască timp de… 21 de cărți.

În ciuda ușoarei exagerări în privința atributelor eroului, romanul este unul bine scris, cu o acțiune închegată și cu răsturnări de situație surpinzătoare. Scriitura este cursivă, ritmul este alert, intrigile sunt complicate. Lee Child acordă atenție detaliilor și creionează frumos personajele. Una peste alta, romanul te prinde. Iar dacă adăugăm la asta și faptul că cele câteva părți ale seriei care au fost ecranizate beneficiază de prestația lui Tom Cruise în rolul principal, cred că putem spune că Personal este un roman reușit.

Despre Anamaria IONESCU

Anamaria IONESCU a scris 108 articole în Revista de suspans.

Anamaria IONESCU (n. 3 septembrie 1976 Bucuresti) este licenţiata în drept şi redactor al postului Radio România Antena Satelor, al Societăţii Române de Radiodifuziune. Scriitor român, autor de proză scurtă si romane. A debutat cu nuvela "Călătorie în familie" în rubrica "Luxul lecturii", realizată de publicistul Dan Mucenic în cotidianul "Atac"(2008). A mai publicat în revista literara "Fereastra". Are apariţii literare frecvente în revista "Vatra Veche" din Tg. Mureş. În 2009 s-a numărat printre laureații concursului de literatură Agatha Grigorescu Bacovia – Mizil, cu nuvela "Confesiune". În acelaşi an debutează editorial cu volumul de proză scurtă "Camera obscură". Continuă să publice cu o oarecare regularitate în "Vatra Veche" (Tg. Mureş). În 2013 a apărut cel de-al doilea volum de proză scurtă, "Pe cine nu laşi să moară...", la editura Tritonic, şi o povestire în volumul colectiv "Poveşti pe două roţi". In 2014 a publicat "Nume de cod: ARKON", primul din seria mystery&thriller "Sergiu Manta". 2015 este anul apari'iei unei editii revazute si adaugite a volumului de proza scurta de debut, "Camera obscura" la editura Tritonic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *