Căutând-o pe Johanna

Antti Tuomainen – Tămăduitorul
Traducere de Laura Karsch
Colecţia Fiction Connection
Editura Trei, Bucureşti, 2012
224 pagini

 

Tapani Lehtinen este poet. Soţia lui, Johanna, e jurnalistă. De investigaţii. Un fel de ultim mohican al jurnalismului serios. Ea este fiinţa cerebrală, gata să meargă până în pânzele albe pentru a descoperi adevărul, el este fiinţa spaţiilor superioare, înclinat mai mult spre fantazare. Şi totuşi, atunci când Johanna dispare, Tapani se vede nevoie să-i ia locul. De-acum, el trebuie să joace rolul omului iscoditor, cel care gândeşte la rece, logic. Dintr-o persoană delăsătoare, devine una tenace. Anchetatorul.

Spusă la persoana I singular, această poveste crime într-un decor post-apocaliptic are într-adevăr toate datele să convingă cititorul. Apelând la un stil concis, cu o proză gândită în episoade clare, „Tămăduitorul” te poartă pe nesimţite într-un univers pe care nicio clipă nu-l pui la îndoială. O gură de aer proaspăt în proza noir nordică.

„Precipitaţiile debutaseră la începutul lunii septembrie şi nu se întrerupseseră decât pentru câteva momente.” Iar acum, când Tapani porneşte sigur în căutarea soţiei sale, suntem cu două zile înainte de Crăciun. Helskini e de nerecunoscut. Cartierele celor bogaţi sunt pustii, proprietarii au plecat la nord, mutându-se în speranţa că le va fi mai bine. Peste tot domneşte haosul, răufăcătorii şi bătăuşii fac legea. Poliţiei numai de dispariţia unei jurnaliste nu-i arde, tot aşa cum nici şefului ei, hârşitul Lassi, nu-i mai arde să facă jurnalism serios. Acum nimeni nu mai cumpără ziare pentru anchete şi reportaje, ci pentru articole picante şi poze deocheate. Cât despre Tămăduitor, ucigaşul-justiţiar, cel care îşi alege victimele din rândul politicienilor implicaţi în fapte presupus oculte, numai Johannei pare să-i mai pese. Ei şi lui Gromov, fotoreporterul cu care se ştie de multă vreme şi care a însoţit-o în misiuni chiar mai dificile, peste graniţă, în teatre de operaţiuni militare.

Având la dispoziţie doar înregistrarea ultimului mesaj telefonic primit de la Johanna (cu un abia perceptibil vuiet al mării în fundal), Tapani porneşte la drum. Însoţitor îi va fi Hamid, un taximetrist curajos, bun cunoscător al situaţiei complicate din cartierele de la mare. Şi astfel Tapani descoperă că „a tămădui” poate însemna multe lucruri.

Antti Tuomainen, autorul romanului despre care vorbim, este un finlandez care a reuşit să atragă atenţia presei de specialitate, în special, cu acest Tămăduitor, a treia carte a sa. Ca recunoaştere a meritelor literare, romanul a primit Premiul Clue pentru cel mai bun roman poliţist finlandez în 2011. Spusă la persoana I singular, această poveste crime într-un decor post-apocaliptic are într-adevăr toate datele să convingă cititorul. Apelând la un stil concis, cu o proză gândită în episoade clare, Tămăduitorul te poartă pe nesimţite într-un univers pe care nicio clipă nu-l pui la îndoială. O gură de aer proaspăt în proza noir nordică.


Scrisul însemna rutină şi îmi structura ziua. Cuvintele, propoziţiile şi scurtele rânduri aduceau în viaţa mea o ordine pe care lumea din jurul meu o pierduse. Scrisul conserva firul subţire care lega zilele de ieri, de azi şi de mâine.

Antii Tuomainen – Tămăduitorul

Despre Mircea PRICĂJAN

Mircea PRICĂJAN a scris 77 articole în Revista de suspans.

Născut la 2 septembrie 1980, Oradea; absolvit Facultatea de Litere, Universitatea Oradea – promoţia 2003, cu o teză despre Stephen King; masterat „Literatura română în context universal”, Facultatea de Litere, Oradea, cu o disertaţie despre literatura fantastică – 2004; în 2002, la Editura Universităţii din Oradea, apare romanul în 2 volume În umbra deasă a realităţii; articole, recenzii, interviuri, proză scurtă, traduceri din limba engleză în mai multe reviste din ţară (Familia, Vatra, Tribuna, Observator cultural, Orizont, Ziarul de duminică, Dilema, Prăvălia culturală, Luceafărul, Flacăra, Lettre Internationale, Respiro etc.) şi străinătate (Taj Mahal Review, Double Dare Press, Distant Worlds, Muse Apprentice Guild, SFFWorld etc.); tradus în jur de 50 de cărţi din limba engleză, apărute la editurile Aquila ’93, Millennium Press, Tritonic, Nemira, RAO, Polirom, Humanitas, Curtea Veche, All, Art, Trei. A fost redactor de carte la editura Curtea Veche. A fost editor-colaborator la revista FLACĂRA. A condus în intervalul 2003-2004 revista electronică IMAGIKON cu apariţie în limba engleză. Între 2010 şi 2012, a fost redactor-şef al revistei on-line SUSPANS. Din 2003, este redactor la revista de cultură FAMILIA. Din 2012, este editor al REVISTEI DE SUSPANS.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *