Seria „Brigada Diverse”

Un thriller românesc?! You had me at… Dem.

M-am gândit şi m-am tot gândit despre ce thriller să vă scriu luna asta, fiindcă nimic recent nu mi se pare îndeajuns de bun. În plus, voiam o comedie, ceva care să ne bine-dispună, dacă vremea şi vremurile tot sunt schimbătoare. Şi uite aşa mi-am dat seama că încă nu am povestit deloc despre filme româneşti, iar asta ar fi, după părerea mea, o mare pierdere. În ce priveşte producţiile autohtone, ei bine, vizionez aproape exclusiv filmele clasice, aşa-numitele cult movies – îmi este frică, până în măduva oaselor, de post-decembriste şi e nevoie de un cârlig puternic (a se citi aici, de exemplu, Nae Caranfil) care să mă determine să le urmăresc. Din fericire, familia îmi împărtăşeşte preferinţele, mai mult, introducerea la seria B.D. mi-a fost făcută de chiar soţul meu, unul dintre cei mai mari fani ai marelui Dem Rădulescu.

Mă ambiţionez să nu vă povestesc despre cum au fost comandate filmele, căci să fim serioşi, propagandă se face şi azi, dacă nu la noi, în mod cert la Hollywood. Mai mult, se întâmplă uneori ca o intenţie nu dintre cele mai curate, să-i zicem, să se materializeze până la urmă în ceva magnific. Vă spun doar că filmele se concentrează asupra câtorva cazuri rezolvate cu succes de Brigada Fapte Diverse – de aici apelativul B.D., din cadrul unei secţii a Miliţiei capitalei. Pentru cei care îl ştiu pe Toma Caragiu şi „şopârlele“ lui, este suficient să adaug că el joacă rolul principal şi că-l desăvârşeşte pe căpitanul brigăzii buclucaşe.

Fiecare film urmăreşte desfăşurarea a câte două anchete mărunte, care, inevitabil, se transformă în cazuri majore.

Pe băieţii buni îi cunoaştem direct În acţiune, pe urmele unui hoţ de câini, Patraulea (Jean Constantin, cine altul, typecasting, nu?): căpitanul (Caragiu), plutonierul Căpşună (Sebastian Papaiani) şi sergentul-major Cristoloveanu (Dumitru Furdui), îndeaproape urmăriţi părinteşte de maiorul secţiei (Iurie Darie). Mica… găinărie îi conduce pe miliţieni pe urmele unor răufăcători mult mai versaţi şi mai periculoşi, furtul câinelui nefiind decât o înlesnire pentru o crimă în toi de noapte, aceasta menită la rândul ei să acopere delapidarea unei întreprinderi. Chestiunea cu hoţul de câini odată închisă, sărim la dispariţia unei broşe, care de fapt nu era defel dispărută, ci oferită drept atenţie unui profesor de mimică, sensibilul Trandafir (Puiu Călinescu). Şi de aici se descoperă un cerc conspirativ care fura pe rupte din magazinul universal Victoria. Printre firele şi picioarele anchetatorilor se încurcă, absolut fără niciun rost, dar întru totul adorabil, nu doar Patraulea şi Trandafir, ci mai ales prietenul lor de pahar şi „răcoare“ Gogu Steriade (Dem Rădulescu).

Deja În alertă, B.D. prinde o bandă de răufăcători care spăla bani prin vânzarea de obiecte de artă la Consignaţia şi sparge o reţea de hoţi de apartamente care apela la şarmul unor tinere, văduve, chipurile, pentru a descuia casele unor domni bine, dornici de mici distracţii pe lângă rutina conjugală.

După atâtea succese răsunătoare, B.D. se retrage La munte şi la mare, cum altfel decât muncind: la Constanţa, unde anihilează o reţea de traficanţi de stupefiante, şi la Agapia, unde împiedică furtul şi scoaterea din ţară a unei icoane făcătoare de minuni.

Stângăcii, ca să nu le zic greşeli, sunt multe. Una flagrantă este de pildă alegerea interpretei pentru rolul tinerei locotenent – ne-am tot întrebat ce-o fi căutat în filmele astea, precis e protejata cuiva; ca în mica mea documentare pentru această cronică să descopăr că era chiar soţia regizorului. Cu toate acestea, talentul actorilor consacraţi este într-atât de atotcuprinzător încât este uşor să ai îngăduinţă, dacă nu chiar să treci cu vederea scăpările.

Schimburile de replici sunt savuroase şi mi-ar fi extrem de greu să redau doar câteva, aş ajunge să transcriu mai tot – multe au intrat în folclor şi mă întreb dacă nu este foarte posibil ca unii dintre voi chiar să le folosească fără să fi văzut filmele.

Poate că situaţiile prezentate se bazează pe cazuri reale, cu siguranţă ele par a fi desprinse din realitate, căci dacă vă uitaţi cu atenţie în jur vedeţi că multe s-au schimbat, dar esenţa – ba. Probabil singurul păcat este că nu mai avem umorul de atunci, sau mai degrabă promotorii lui.

Seria are mai multe niveluri, este interesant de văzut şi doar ca istorie vizuală a Bucureştilor, multe din locurile unde s-au făcut filmările mai există (Victoria, de exemplu, îşi păstrează chiar şi specificul). Multe, nu. Interesante şi ca frescă socială, filmele vorbesc despre o lume ce se vrea uniformizată, dar unde totul respiră individualism, de la costumele şic ale lui Steriade (designerii de azi cred că îşi frâng mâinile în faţa unor astfel de mărturii de stil) la coşurile de plastic de la Alimentara, fiecare în altă combinaţie de culori, la îndărătnica bere fără spumă şi pepsi-cola contrafăcut oficial. O lume în care un foarte tânăr pădurar (George Mihăiţă) ia calea capitalei cu scopul nobil de a îngroşa rândurile ofiţerilor de miliţie şi se pregăteşte temeinic, citeşte romane poliţiste străine.

Pe atunci părinţii noştri erau încă tineri, sprinţari şi fără de griji, cam ca un Biborţeni cu sirop de căpşuni într-o zi de vară.


Urmăriţi integral filmul B.D. intră în acţiune:


Urmăriţi integral filmul B.D. în alertă:


Urmăriţi integral filmul B.D. la munte şi la mare:


B.D. intră în acţiune, B.D. în alertă şi B.D. la munte şi la mare  (România, 1970, 1971); R: Mircea Drăgan; Scenarii: Nicolae Ţic & Mircea Drăgan; Cu: Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu, Jean Constantin, Iurie Darie, Dumitru Furdui, George Mihăiţă


Despre Alexandra POPESCU

Alexandra POPESCU a scris 32 articole în Revista de suspans.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *