Neo-noir Western! Sau poate Texas neo-noir? Încerc să inventez un nume pentru genul în care se încadrează câteva filme din ultimii zece ani, cum ar fi „No Country for Old Men”, „Texas Killing Fields” și, acum, „Hell or High Water”. Sunt povești de la capătul Pământului, din pustietatea Deep South-ului, în care sunt mai multe sonde decât oameni și în care drumurile prăfuite duc spre satele dezolante ale omului modern.
Dar „Hell or High Water” este mai mult decât un neo-Western, neo-noir sau cum vreți să îi spuneți. Este un film al crizei financiare. Și au fost și acestea destule din 2008 încoace. Iar mesajul social pe care îl transmite „Hell or High Water” nu este unul subtil. Amețitorul prim-cadru pornește de la un perete pe care scrie „3 ture în Irak, dar oamenii ca noi n-au parte de bailout” și se încheie la ușa băncii care urmează să fie jefuită de cei doi protagoniști, frații Toby (Chris Pine) și Tanner (Ben Foster).
Violent și nesăbuit, Tanner se simte dator față de Toby, pe care l-a lăsat să aibă grijă de unul singur de mama lor muribundă. După ce femeia trece în lumea celor drepți, Toby, numit prin testament unic moștenitor, riscă să piardă ferma familiei dacă nu achită rapid ratele restante ale unui credit ipotecar. Și, cu toate că Tanner nu mai are niciun drept asupra proprietății, acceptă să își ajute fratele să stingă împrumutul cu bani furați din sucursalele aceleiași bănci care a acordat creditul la bun început.
Ba mai mult, aflăm că ferma este într-un interesant paradox financiar. Sub casa dărăpănată și țarcurile cu vaci subnutrite există un zăcământ de petrol. Însă, primele redevențe de la Chevron urmează să fie virate după termenul de executare silită obținut de bancă. Deci, cei doi frați trebuie să achite rapid creditul ipotecar. Altfel, banca intră atât în proprietatea fermei cât și a petrolului de sub ea.
Cum cei doi frați aleg să fure sume mici, mai greu de urmărit, agenții federali îi pasează ancheta bătrânului ranger texan Marcus Hamilton (Jeff Bridges). Pe alocuri rasist, dar bine intenționat, Hamilton își tachinează constant partenerul mai tânăr, un amerindian cu sânge și nume de mexican, Alberto Parker. Dar, în același timp, este un polițist dedicat și inteligent. Într-un fel, personajul lui Jeff Bridges este opusul celui interpretat de Tommy Lee Jones în „No Country for Old Men”. În ciuda vârstei înaintate, Hamilton nu pică pradă resemnării, ci rămâne un războinic manierat, aflat în căutarea adevărului și nu are nevoie de un discurs în care să i se reamintească faptul că meleagurile acelea au fost tot timpul măcinate de violență.
Într-un an cinematografic în care Batman îl întreabă pe Superman dacă sângerează, în care Channing Tatum este un spion sovietic, în care extratereștrii atacă din nou de Ziua Americii și în care o brigadă de anti-eroi este trimisă în cea mai ridicolă misiune sinucigașă, „Hell or High Water” este un film neobișnuit de calm. Iar secvențele tensionate, atâtea câte sunt, sunt perfect dozate și vin la momentul potrivit pe firul poveștii. Așa că înțeleg de ce cadrele superbe ale sălbăticiei Texasului, muzica mult mai inspirată decât în videoclipul de două ore numit Suicide Squad și liniile de dialog pline de greutate au ținut departe publicul amator de ‘xplozii și super-eroi expirați (da, Superman, mă uit la tine! Batman este relevant, tu ești o relicvă a Războiului Rece!). La ora la care scriu aceste rânduri, „Hell or High Water” nici măcar nu și-a recuperat bugetul infim de 12 milioane de dolari.
Iar la ora la care veți citi aceste rânduri, probabil că filmul nici măcar nu va mai fi în cinematograf.
Dar, dacă îl mai prindeți, nu-l ocoliți. Pentru că „Hell or High Water” este unul dintre cele mai bune filme ale acestui an. Nu m-ar surprinde dacă ar fi luat în calcul pentru Oscar. Măcar pentru scenariul inteligent sau pentru prestația lui Jeff Bridges. Și este păcat că sala de cinema în care l-am văzut a fost chiar și mai pustie decât orășelele părăsite de pe ecran.
Hell or High Water (SUA, 2016); R: David Mackenzie; S: Taylor Sheridan; Cu: Chris Pine, Ben Foster, Jeff Bridges