Curs de tarot pentru începători

Thierry Carmes – Trilogia arcanelor. Cântul arcanelor – Primul cânt: Puterea
Traducere Diana Morăraşu
Colecţia Suspans
Editura Nemira, Bucureşti, 2009
448 pagini

 

Nu cred în prostii de genul ghicitului în cărţi, în cafea, în bobi, în măruntaie de păsări, în palmă, aşa cum nu cred nici în zodii. Nu cred că o vrăjitoare îţi poate prezice viitorul sau că mişcările astrelor şi ale planetelor pot influenţa destinul cuiva. Mi se pare o aberaţie că mulţi pot crede că 600 de milioane de oameni din zodia Gemeni (dacă suntem şapte miliarde de pământeni şi sunt douăsprezece zodii) au aceeaşi personalitate, aceleaşi caracteristici şi se pot împăca toţi bine între ei sau cu cei din zodia Balanţă, iar astăzi toţi vor întâlni o persoană dragă şi vor avea o problemă de sănătate.

Dacă sunteţi în căutarea unui volum plin de subînţelesuri, de taine ascunse, de motivaţii subtile şi de personaje memorabile, dacă sunteţi în căutare de analize psihologice fine, nu aţi nimerit bine.

Aşadar am fost destul de circumspect când am auzit că Nemira va publica o trilogie legată de Tarot (să sperăm că trilogia va fi întregită şi nu vom rămâne cu ochii în soare, doar cu primele două volume), scrisă de un autor francez necunoscut mie, Thierry Carmes. Din prezentarea de pe cea de-a doua pagină a cărţii aflăm că are 48 de ani, i-au plăcut călătoriile, a făcut de mai multe ori înconjurul lumii, a fost consultant pe probleme strategice şi e pasionat de culturile alternative, descoperind în călătoriile sale magia antileză, voodoo-ul haitian (despre care am citit o înfricoşătoare carte scrisă de Dean Koontz, Darkness Comes) şi spiritualitatea tibetană.

Romanul de faţă începe cu o serie de crime oribile, adevărate filme snuff (în care sunt omorâţi oameni după ce sunt torturaţi, totul fiind filmat) pline de o cruzime inimaginabilă, demnă de filme precum cele din seria Hostel. Aceste crime au fost ordonate de o misterioasă organizaţie secretă de nivel planetar, cu ajutorul cărora organizaţia invocă puterile Tarotului din Marsilia (ce-o mai fi şi ăsta, n-am avut răbdarea şi nici interesul să mă documentez), un faimos joc divinatoriu (?). Ucişii sunt denumiţi Levate, fiecare reprezentând o carte din Tarot, iar executantul crimelor ritualice, căci despre un singur executant este vorba, este un bărbat denumit Crupierul. Ce urmează în continuare? Crime ritualice deosebit de sângeroase.

În scenă intră apoi şi eroul nostru necunoscut, care nu ştie nimic despre ce a fost declanşat şi despre ce urmează să se întâmple în continuare. Personajul principal pozitiv din acest roman este un tânăr francez (despre care aflăm, mai spre final, că este homosexual) pe nume Matthias Broquere, tocmai concediat de la firma la care lucra, pe motiv de incompetenţă crasă şi de nepăsare dusă la extrem. El este la început supărat, dar apoi, văzând cu ce sumă generoasă a fost mituit pentru a accepta concedierea fără scandal, se hotărăşte să înceapă să-şi trăiască viaţa cu adevărat, făcând o călătorie în jurul lumii. Şi unde-l poartă paşii pentru prima dată? Tocmai la celălalt capăt al lumii, în Chile. Unde are parte de aventuri nemaipomenite, de experienţe transcendentale (cu vrăjitori, cu duhuri, cu spirite din cele mai neobişnuite), de personaje scoase din cărţi fantasy, parcă, şi de o revelaţie care îl va transforma total.

Între timp, bărbatul denumit Crupierul împarte cărţile de Tarot între morţi şi vii, ucigând cu sânge rece persoane care interpretează roluri în cărţile de Tarot. Primul este Scamatorul, urmează apoi Papesa (în persoana unei renumite creatoare de modă, care nu moare, ci se transformă într-o fantomă şi va ajuta un alt personaj principal în desfăşurarea evenimentelor din acest volum, o vrăjitoare voodoo americană, stabilită în Haiti), apoi, rând pe rând, Împărăteasa, Împăratul, Papa, Îndrăgostitul şi Faetonul, adică primele şapte cărţi din Tarot, din cele 22, Levatele. Pentru ce toate aceste crime murdare şi deosebit de sălbatice, puse în scenă cu viclenie şi abilitate de un monstru aflat în slujba altor monştri care nu doresc decât nemurire şi putere incomensurabilă? Ce rol va juca naivul Matthias Broquere, care îşi rupe picioarele căzând pe coasta unui munte din Chile urmărind o şinşila? Rămâne să aflaţi citind acest volum nici prea gros, nici prea subţire, care oferă o lectură destul de uşoară.

Dacă sunteţi în căutarea unui volum plin de subînţelesuri, de taine ascunse, de motivaţii subtile şi de personaje memorabile, dacă sunteţi în căutare de analize psihologice fine, nu aţi nimerit bine. În schimb, dacă vreţi să citiţi un roman de acţiune (puţin cam violent chiar şi pentru un devorator de literatură horror sau de acţiune ceva mai hardcore, mai plină de violenţă, adică pentru un cititor cu stomacul mai tare) fără toate acele calităţi enumerate mai sus, un roman agreabil pur şi simplu, care se citeşte fără bătăi de cap, nefiind mai mult decât ceea ce este, atunci aţi ajuns unde trebuie. Depinde de gust.

La desfăşurarea acţiunii şi la curgerea ei fluentă contribuie şi excelenta traducere a Dianei Morăraşu, care, la cât de bine sună, pur şi simplu te încântă.

Despre Liviu SZOKE

Liviu SZOKE a scris 24 articole în Revista de suspans.

M-am născut la 16.06.1983 la Brăila, am copilărit în Ianca, Județul Brăila, școala generală am făcut-o tot acolo, iar liceul l-am făcut la Brăila-Colegiul Național Gheorghe Munteanu Murgoci, secția Istorie-Științe Socio-Umane. Am absolvit Facultatea de Management la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, Secția Agroturism și Alimentație Publică. Am descoperit lectura încă înainte de a intra la școală și de atunci a rămas pe primul loc între pasiunile mele. SF-ul și domeniile conexe le-am descoperit prin '97, deși citisem și Jules Verne începând cu vreo 2 ani înainte. Volumele de acțiune ocupă o parte importantă din lecturi, indiferent că este vorba despre Agatha Christie, Arthur Conan Doyle, Robert Ludlum, Eric van Lustbader, John le Carre sau Lee Child; Horror-ul este de asemenea foarte prezent: Stephen King, Graham Masterton, Dean Koontz, James Herbert etc. Filmele sunt a doua mea pasiune, SF-ul fiind și aici pe primul plan. În 2010 m-am căsătorit cu aleasa inimii pe care am cunoscut-o în facultate, și tot din 2010 fac parte din Blogul FanSF.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *