te dor atât de tare dinţii
încât creierul îţi sare dintr-un loc în altul ca un CD
până ajunge în clasa a V-a şi se opreşte acolo
brusc îţi aminteşti de profesoara
care a spus că dor nu există decât în limba română
şi că e intraductibil
îţi vine să râzi
dar orice mişcare a feţei
amplifică până la nebunie durerea
te priveşti în oglindă
şi te abţii încă o dată să râzi
arăţi ca un măscărici
cu ochii injectaţi cu obrajii umflaţi şi urechile roşii
te gândeşti că profesoara aceea
a murit de cancer la ovare
dar nu pentru că tu şi alţi derbedei ca tine
vă uitaţi cu oglinda sub fusta ei
sperând să vedeţi mai mult decât vedeaţi
ci fiindcă acolo nu mai privise de ani buni
decât un singur bărbat:
medicul
care a consultat-o şi i-a pus diagnosticul
însă tu şi ceilalţi derbedei ca tine
v-aţi simţit vinovaţi de moartea ei
colegele voastre v-au reproşat că din cauza
razelor de la oglinzi a făcut doamna cancer
v-au arătat cu degetul ca pe nişte criminali
iar vouă chiar vă venea să le omorâţi
dar ar fi fost prea multe cadavre deodată
pentru o şcoală de cartier
aşa că le-aţi tras de păr
şi le-aţi dat nişte pumni în coaste
iar fetei înalte cât o prăjină
din ultima bancă
i-ai şoptit chiar tu printre dinţi că-i pui oglinda
dacă mai scoate o singură vorbă
pe vremea aceea
cancerul era un ghem de viermi albi şi mici
care înviau la raze şi începeau să te mănânce pe interior
ficat stomac pancreas intestine măduvă
ovare
dacă aveai
îţi erau devorate fără să simţi
iar ce mai rămânea din ele putrezea în tine
şi crăpai
de asta morţii duhneau atât de tare
nu te apropiai de ei decât la bunici în vacanţe
când îi duceau cu alai şi lăutari spre cimitirul din afara satului
iar pe drum
aruncau cu monede pe care le culegeai
de printre picioarele celor ruşinoşi să se aplece
au fost morţi care te-au făcut fericit
sute de bani zburau peste ei ca nişte fluturi metalici
ce-i însoţeau spre rai
pe unii i-ai prins în aer
pe alţii pe pământ
toţi pentru paradisul tău
din caramele napolitane ciocolată şi rahat
doamna profesoară nu mirosea
iar la oraş nu se aruncă bani
şi
oricum
aţi stat în spatele cortegiului
în urma celor din clasele mai mari
tu şi derbedeii ca tine
aţi fost ultimii
cu feţe triste
dar bucuroşi
că nu făceaţi şcoală
