Un drum în pădure

Robert Holdstock – 

Traducere din limba engleză de Mircea Pricăjan

Colecția Fantasy Masters

Editura Paladin, București, 2013

Robert Holdstock (1948-2009, tristă şi mare pierdere) a fost un scriitor englez de science-fiction şi fantasy foarte apreciat (inclusiv de către nume precum Ursula K. LeGuin sau Brian W. Aldiss; o parte a criticii îl plasează la acelaşi nivel cu J.R.R. Tolkien, unii considerându-l chiar superior, cel puţin din anumite puncte de vedere) şi premiat, mai cu seamă pentru lucrările sale din subspecia ficţiunii mitologice şi, în particular, a fantasticului gotic, pictic, celtic, nordic etc.

Romanul deschizător de serie Mitago (Mithago Wood, 1984) a apărut la noi în 2013, sub sigla tinerei dar puternicei edituri Paladin, într-o foarte bună (cum era de aşteptat) traducere de Mircea Pricăjan (este extrem de important ca traducerea unei cărţi să nu fie doar corectă, ci şi literară, ceea ce reuşeşte nu multora – lui Mircea Pricăjan îi reuşeşte), însoţită de o redactare la care este de apreciat în mod deosebit lipsa excesului de elidări, exces atât de la modă în ultima vreme, exces destinat a ucide cu seninătate şi definitiv orice speranţă de a parcurge cu plăcere un volum, dând o totală impresie de oralitate, de poveste spusă la ţară sau între blocuri (probabil unii redactori nu realizează faptul că majoritatea cititorilor aşteaptă altceva decât exprimare cotidiană, atunci când deschid cartea).

Prezentarea grafică a volumului este impresionantă, iar preţul surprinzător de mic, comparativ cu multe romane similare (ca şi calitate/dimensiuni) de pe piaţa românească (remarca referitoare la preţ nu reprezintă reclamă, ci un simplu, incontestabil şi îmbucurător adevăr pe care nu ar fi corect să îl trecem cu vederea, în contextul exploziei de preţuri obişnuite la noi în toate domeniile).

Ca tematică, Mitago este o poveste încadrabilă perfect în subclasa „lumilor pierdute”; amintind atât ca stil cât şi ca structură de aventuri clasice precum Ţinutul uitat de timp (Edgar Rice Burroughs), Lumea pierdută (Arthur Conan Doyle) sau O călătorie spre centrul Pământului (Jules Verne). Pe de altă parte, romanul adaugă un plus de fantastic/fantasy, istoric, psihologic, spiritual, modern (violenţă şi senzualitate), precum şi o intensă şi motivantă poveste de dragoste centrată pe Guiwenneth, pădureanca altui Ev. Din punct de vedere al scenelor de acţiune, cartea manifestă o forţă similară cu aceea prezentă în Prizonierii Timpului (Michael Crichton); ca atmosferă, este grea, victoriană, twinpeaksiană pe alocuri (vă amintiţi „Sălaşul negru”?), deşi desigur antedatează atât serialul menţionat cât şi romanul lui Crichton. Abundă şi referinţele gotice, de la Boris Karloff la Mary Shelley, ori istorice, de la Regele Arthur la Robin Hood (toate acestea însă nu au un rol central în compoziţia cărţii, ci doar unul de sporire a semnificaţiilor aventurii). Iar din anumite puncte de vedere, pădurea în care are loc acţiunea are caracteristici comune cu a noastră celebră Pădure Baciu…

Mai exact, pentru a nu determina confuzia cititorului prin prea multe comparaţii (necesare însă în vederea stabilirii exacte a complexităţii operei lui Holdstock, pentru că nimic nu este mai edificator decât puterea exemplului…), iată care ar fi, pe scurt şi fără dezvăluiri menite a-i afecta suspansul, povestea propriu-zisă: tânărul Steven se întoarce după Al Doilea Război Mondial la cabana părintească de lângă pădure, o cabană de care nu îl leagă amintiri neapărat plăcute. Aici, el cade pradă unei cutremurătoare obsesii pentru misterele codrului şi pentru „fata sălbatică”, aceeaşi obsesie care i-a distrus, înainte, tatăl, ucigându-l, şi fratele, făcându-l pe acesta din urmă să dispară între copacii seculari, pierdut în braţele unei sorţi necunoscute deocamdată. Însă obsesia dominată de stranii legende ar putea să nu fie, în cazul lui Steven, la fel de distructivă, deoarece destinul depinde şi de felul în care ni-l modelăm. Porniţi să o salveze pe frumoasa Guiwenneth din mâinile unor răpitori, în adâncurile nălucitoare ale pădurii, Steven şi prietenul său, aviatorul Harry Keaton, au de înfruntat numeroase mitagouri (întrupări ale arhetipurilor din memoria colectivă, de la cavaleri la oamenii epocii de bronz), pe înfricoşătorul Urscumug, denumit şi Urshucum (o bestie om-mistreţ), dar şi o ameninţare surprinzător de modernă, care accentuează şi adânceşte tragismul aventurii.

În încheiere, mai este nevoie să precizăm că acest (pe drept cuvânt) senzaţional roman nu este totuşi unul perfect, suferind de o problemă tot mai des întâlnită, din păcate, în literatura recentă – problema verosimilităţii. Nu mă refer la verosimilitatea întâmplărilor petrecute – nimeni nu aşteaptă aşa ceva de la un roman fantasy –, nici la aceea a intrigii – care este verosimilă îndeajuns –, ci la aceea a reacţiilor personajelor. Mai exact şi din fericire, este vorba despre un singur asemenea caz, şi anume despre reacţia protagonistului în faţa fantasticului: eroul acceptă aproape imediat – practic, fără nici un fel de dovezi sau traume – existenţa tărâmului magic şi a creaturilor care îl populează. În afara acestui unic moment (care nu poate fi decât o scăpare a autorului) însă, personajele se comportă adecvat, iar cartea este atât de bună, încât nu poţi să nu îl ierţi din toată inima pe Holdstock pentru prea grăbita trecere de la real la fantastic, la începutul poveştii.

Despre Oliviu CRÂZNIC

Oliviu CRÂZNIC a scris 2 articole în Revista de suspans.

Oliviu Crâznic s-a născut la Lupeni, la 1 noiembrie 1978. Părinţii săi, Dorothea şi Oliviu, profesori de limba şi literatura română, au învăţat multe generaţii de copii din acest oraş. Este mândru de locul său de baştină şi, chiar dacă s-a stabilit la Bucureşti, consideră Lupeniul adevărata sa „casă”. Îşi aminteşte cu recunoştinţă de dascălii săi: doamna învăţătoare Olga Căceu, de la Şcoala Generală Nr. 3, doamna profesoară Emilia Velcea, la Şcoala Generală Nr. 2 şi doamna profesoară Ardelean, de la Liceul Teoretic, ca să îi menţionăm doar pe cei care i-au fost diriginţi. Fiind pasionat de istorie, păstrează mereu vie amintirea profesorilor de istorie, doamna Măruţă şi domnul Tănase. A absolvit Facultatea de Drept „Nicolae Titulescu” din Bucureşti şi este licenţiat în Instituţii de drept penal şi Instituţii de drept civil la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, cu lucrarea de diplomă în Criminalistică. A urmat cursurile de formare a mediatorilor, organizate de Asociaţia „Pro Medierea”, iar din 2002 este consilier juridic şi membru al Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România. De asemenea, redactează cărţi de Drept pentru prestigioasa editură C.H. Beck, fiind şi îngrijitor de ediţie la prima lucrare din colecţia Compendium. De curând, şi-a lansat cartea „...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul”, la Editura Vremea, o editură de valoare, care promovează literatura de calitate, în cadrul Salonului Internaţional de Carte Bookfest. Apariţia unui asemenea roman se impunea ca o necesitate, romanul gotic nefiind reprezentat în literatura română, existând doar nuvele în stil gotic (Voiculescu, Eliade). Valoarea romanului este dată mai ales de documentarea laborioasă. Ideea a pornit de la un proces verbal din secolul al XVIII-lea (Visum Et Repertum) întocmit de o comisie de anchetă şi înaintat împăratului Austriei. Echipa, alcătuită din medici şi ofiţeri, a fost trimisă să investigheze o serie de evenimente stranii petrecute într-un orăşel situat la graniţă. Dar la conturarea acţiunii şi a personajelor au contribuit şi alte documente medievale, cum ar fi Directorium Inquisitorium şi Malleus Maleficarum, desprinse direct din arhivele Inchiziţiei. Oliviu Crâznic a fost pasionat dintotdeauna de mistere, citind cărţi precum Malleus Maleficarum şi direcţionându-şi romanul spre o atmosferă aparte. Scriitorul nu a început cu povestiri scurte sau cu alte tentative de publicare, ci direct cu această primă scriitură de amploare, un lucru de apreciat, conform lui Horia Nicola Ursu, la un tânăr autor care a reuşit să producă literatură de calitate la prima încercare. Acelaşi Horia Ursu, scriitor, editor, critic, a precizat la lansarea cărţii că romanul lui Oliviu Crâznic poate sta în bibliotecă, la loc de cinste, alături de Paul Feval şi H.P. Lovecraft. Pe blogul Fan SF, Nicolae Voicu l-a comparat cu scrierile lui Stephen King. Michael Hăulică, unul dintre cei mai mari autori de literatură SF de la noi, consideră că autorul Oliviu Crâznic va trebui acum să se autodepăşească, va fi nevoit să scrie o carte mai bună, pentru că odată cu acest prim roman, a stabilit un standard ridicat pentru el însuşi. Apărut la Editura Vremea, în condiţii grafice deosebite, romanul „… Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul” este un horror bazat pe cronici medievale. Acţiunea cărţii se petrece în Castelul Ultimelor Turnuri, unde lucrurile merg cu adevărat Rău. Nobilul decăzut, Arthur de Seragens, fiind invitat la nunta unei necunoscute, într-un castel bântuit, se trezeşte prins într-o mreajă a trădării şi crimei. În atmosfera învăluită de mister, oaspeţii mor în jurul lui, răpuşi de un duşman inuman. Simţind că pericolul planează asupra frumoasei Adrianna de Valois, singura fiinţă de care i-a păsat vreodată, Arthur încheie o alianţă controversată cu cei mai puternici supravieţuitori. Aceştia au început o anchetă împreună, dar suspectându-se unii pe alţii… Cu siguranţă, romanul „… Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul” este o lectură perfectă pentru această vacanţă, iar Oliviu Crâznic va deveni un nume cu renume printre creatorii genului. Un nume cu care Valea Jiului poate să se mândrească, aşa cum şi el se mândreşte cu originea sa. (Petronela-Vali SLAVU)

• Vezi toate articolele scrise de Oliviu CRÂZNIC →
• Site personal